„Bună, inimioare verzi!”. Așa mi-am început, în ultimul an, multiple mesaje adresate vouă, celor care citiți aceste rânduri, așadar am considerat că este cel mai bun mod de a-l începe și pe acesta.
Numele meu este Adi, sunt student în anul al IV-lea (ăla „greu și urât”, cum mai e cunoscut pe la noi) și, luna aceasta, am avut onoarea de a fi numit și Voluntarul lunii.
Parcursul fiecăruia dintre noi în cadrul SSFB a fost unul diferit, căci oamenii sunt, prin excelență, ființe unice și tocmai această unicitate ne face să fim frumoși. La fel cum primăvara se lasă de multe ori așteptată, și eu „mi-am făcut intrarea” în mica familie SSFB cu întârziere, precum un mic ghiocel ce-și scoate plăpândul căpșor de sub zăpada primăvăratică. Așa am început să descopăr -încet, dar sigur- ce este și „cu ce se mănâncă” Societatea Studenților în Farmacie București, o „Organizație Non-Guvernamentală care apără, de mai bine de 30 de ani, drepturile și interesele a sute de studenți farmaciști”, așa cum am explicat în nenumărate rânduri în acest an 🙂)
Ei bine, cum pentru orice reacție este nevoie de mai mulți reactivi, nici eu nu mi-am putut găsi locul într-un singur Departament. Pe parcursul acestor ani am încercat „din toate câte puțin” și pot spune că asta m-a ajutat să mă dezvolt armonios: de la Departamentul de Publicații, care m-a ajutat să îmi descopăr o nouă latură artistică, până la Echipa de Fundraising, unde am învățat aspecte importante din „culisele meseriei” și unde mi-am depășit, într-o oarecare măsură, teama de a purta discuții telefonice cu corporatiști – asta după ce acum vreo 5 ani mi-am depășit teama de a purta discuții face-to-face cu corporatiști (mulțumită ursulețului panda) :))
Și bineînțeles, nu putem uita de CNSFR 2023, probabil cel mai intens eveniment la care am participat vreodată. Și acum îmi răsună în urechi celebrul „CNSFR coboară!” :))
Ultima provocare am avut-o în cadrul Departamentului de Mobilități Studențești când, din poziția de FutureMobility, am învățat cu adevărat ce înseamnă această activitate. Să ajuți la organizarea unei ediții a programului InterFarma este o experiență cu totul aparte, pe cât de obositoare, pe atât de mulțumitoare, iar acum, la mai bine de 2 luni de la desfășurarea acesteia, privesc cu drag pozele realizate – încercând să aleg una și pentru acest articol :)) – și îmi amintesc cu tot la fel de mult drag de acele zile „de foc”.
Sunt recunoscător pentru fiecare moment din acești ani și vreau să le mulțumesc tuturor celor care mi-au fost alături și care m-au ajutat să evoluez și să îmi depășesc limitele. Eu sper că rolul meu în această poveste va continua dincolo de postarea acestui articol. Cu mulți dintre voi am colaborat deja, cu alții îmi doresc să o fac și pe unii dintre voi abia aștept să vă cunosc la proiectele ce vor urma.
Iar ca să vă las cu un sfat și o vorbă bună, vreau să vă încurajez să nu vă fie teamă de nimic atunci când vine vorba de voluntariat: fiecare experiență este o oportunitate de a învăța ceva nou, iar atunci când vi se pare că o problemă este prea mare, nu ezitați niciodată să cereți ajutorul; mereu se va găsi o persoană care să vă fie alături.