Diminețile din apropierea sărbătorilor vin la pachet cu o mulțime de emoții. Pentru cei mai mulți dintre noi reprezintă o perioadă în care petrecem timp cu familia și prietenii, ne bucurăm de gustările preparate în casă și de bradul împodobit cu cel mai mare drag. În cadrul acestor evenimente, uităm de cele mai multe ori să fim recunoscători pentru tot ce ni se oferă. Târgul de Crăciun, organizat de studenți, este startul acestei perioade minunate, dar și momentul în care trebuie să fim mai calzi și mai înțelegători cu oamenii din jurul nostru.
Îmi amintesc cum, cu puțin timp înainte de pregătirile pentru acest eveniment, mergeam spre facultate și mi-a atras atenția un stand instalat în fața cafenelei pe care noi studenții o frecventăm. Standul era al unui copil, nu mai mare de 7-8 ani, care vindea decorațiuni de Crăciun. Îmbrăcat în haine destul de subțiri pentru acea vreme, îl vedeam cum tremură. În mijlocul gerului, el stătea pe un scăunel și căuta din priviri oameni interesați de micile lui creații. Neputând să mă abțin, m-am îndreptat spre el și l-am întrebat cine le-a pictat și cât costă unul. El a ridicat capul sfios și mi-a spus că el le-a pictat împreună cu sora lui mai mică, fiind o tradiție la ei în familie.
Decorațiunile erau colorate în moduri deosebite. Una dintre ele era un albastru deschis, ducându-mă cu gândul la sulfatul de cupru și înfățișa un cer senin cu câțiva fulgișori pierduți printre brazii înalți. Alt glob, înfățișa doi copilași jucându-se în zăpadă. Observând că analizez atent decorațiunea, copilul îmi împărtășește că pictura de pe obiect e amintirea sa preferată cu sora lui. În ziua respectivă, el și-a petrecut puținul timp liber făcând îngerași în zăpada abia așternută, lucru ce nu se putea întâmpla des, deoarece picturile sale erau printre puținele lucruri care aduceau un venit stabil familiei sale. Așadar, încă de la o vârstă fragedă, avea o mare responsabilitate la care, din păcate, nu putea renunța nici măcar pentru a se bucura de jocurile copilăriei. Băiatul a continuat prin a-mi spune că pot să îi ofer câți bănuți vreau, deoarece din banii strânși și-ar dori să cumpere bilete pentru familia sa la un concert de Crăciun. Mi-a mărturisit, cu sfială, că nu auzise niciodată colinde interpretate într-o sală de concert, ci doar a prins câteva fragmente la radioul stricat al bunicii. El dorea să se învăluie cu magia colindelor de care îi povestea bunica și să-i arate și surorii sale cum este o atmosferă de Crăciun lipsită de griji.
Emoționată de peisajul ce mi se zărea în fața ochilor, dar și de dorința simplă a copilului, i-am oferit cât am considerat. După ce am plecat însă, gândul mi-a rămas la dorința acelui băiețel și încercam să găsesc o cale prin care aș putea să-i ofer un Crăciun de neuitat.
Ulterior, discutând cu colegii mei de la cor, am decis să organizăm un concert de colinde prin care să-i oferim micuțului șansa de a asculta câteva melodii interpretate de persoane talentate, care își doresc să aducă atmosfera de Crăciun, chiar aici în facultate. În plus, altă idee ce credeam că l-ar fi bucurat pe copilaș, era să-și vândă decorațiunile la târgul nostru. După aceste decizii luate de comun acord și după ce i-am propus cele de mai sus, copilul a sărit în sus de fericire și și-a invitat bunica și sora să participe la concertul nostru. Nu o să uit expresia de pe fața lui prea curând. O fericire pură, ce nu poate fi descrisă în cuvinte. Un sentiment care se transcrie deosebit în expresiile oamenilor și pe care aș dori să-l pot oferi oricui, în special în perioada sărbătorilor.
În final, îți adresez ție, celui care parcurge această povestioară, rugămintea de a fi mai empatic în această perioadă și, dacă ai oportunitatea de a oferi ajutor cuiva, nu sta pe gânduri, deoarece acest gest poate avea un impact considerabil asupra stării de spirit pe care o persoană o poate avea.
Redactor: Bianca Mânăscurtă, anul I
Fotograf: Miruna Isacov, anul I