Reprezentare vs Reprezentativitate
Reprezentarea este o componentă indispensabilă bunei desfășurări a constantei vieții universitare în întreaga sa accepțiune. Aceasta se află într-o relație de interdependență cu reprezentativitatea, care la rândul ei este o caracteristică imperioasă a studentului reprezentant.
De ce trebuie să fie studentul reprezentant și reprezentativ? Pentru că el este entitatea legitimă care are dreptul de guvernare și reprezentare a intereselor studenților sau, mai pe scurt, este vocea (purtătorul de cuvânt) al colectivului din care face parte. Dacă acesta nu ar reflecta caracteristicile formale ale studenților, automat, nu ar fi recunoscut de către aceștia, deci nu ar fi nici reprezentativ.
Este extrem de important ca studentul reprezentant să fie într-adevăr o componentă care cunoaște, înțelege și are capabilitatea de a transmite mai departe dorințele, opiniile și frământările colectivității cu scopul fundamentării unei mișcări studențești pregnante.
De altfel, reprezentativitatea este primul din cei patru piloni ai Mișcării Studențești și, prin urmare, constituie poate cea mai solidă piatră de temelie în activitatea noastră, iar fără reprezentare și studenții reprezentanți, aceasta nu ar putea exista.
Studentul Reprezentant și Alegerile Studențești
Până acum, am convenit cât de important este studentul reprezentant și reprezentativ în funcționarea eficace a mișcării studențești. Studenţii sunt reprezentaţi în structurile consultative, decizionale şi executive din cadrul Universității de Medicină și Farmacie “Carola Davila” din București, potrivit prevederilor Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, Codului drepturilor și obligațiilor studentului, Cartei universitare și Regulamentului de alegere a studenților reprezentanți.
- Studenţii participă la luarea deciziilor din cadrul universității în temeiul următoarelor drepturi:
- – dreptul de a alege şi de a fi aleşi în structuri de conducere ale universităţii, conform Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
- – dreptul de a fi reprezentaţi în consiliul facultăţii într-o proporţie de minimum 25%, respectiv în senatul universitar în proporție de 25%, în condiţiile Legii educației naționale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Cartei universitare;
- – dreptul de a fi reprezentaţi în structurile universităţii care gestionează serviciile sociale, inclusiv comisiile de cazări, de alocare a burselor, de alocare a taberelor tematice;
- – dreptul de a participa la procedurile privind stabilirea modalităţii de desemnare a rectorului prin reprezentanţi, precum şi în procesul de desemnare a acestuia, indiferent de modalitatea de desemnare, potrivit articolului 209, alineatul (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare;
- – dreptul de a fi informaţi şi consultaţi de către reprezentanţii studenţilor în legătură cu hotărârile votate în structurile de conducere ale instituţiei din care aceştia fac parte.
Ca un rezumat, studenții reprezentanți au dreptul să voteze în Consiliul Facultății/Senatului Universității în condițiile legii și, de asemenea, să prezinte Consiliului/Senatului orice probleme le sunt sesizate de către studenții din facultate. Pe de altă parte, aceștia sunt obligați să participe la ședințele Consiliului Facultății/ Senatului, să informeze studenții în legătură cu deciziile Consiliului Facultății/Senatului și să redacteze un rezumat al fiecărei ședințe care să fie ulterior transmis studenților.
Pentru a ajunge în această poziție, orice student trebuie să fie ales de către ceilalți studenți ai Facultății/Universității în urma unui proces electoral, element cheie în desăvârșirea alegerilor studenților reprezentanți. Conform legislației în vigoare (LEN nr.1/2011), alegerile studenților reprezentanți sunt democratice la toate nivelurile de studiu, votul fiind universal, direct și secret pentru toţi membrii. Conducerea universității nu se implică în procesul de alegere a studenților reprezentanți și nu poate condiționa statutul de student reprezentant. Durata mandatului studenților reprezentanți se reglementează prin Carta Universitară.
Așadar, studenții sunt singurii care au dreptul să își desemneze reprezentanții la nivelul structurilor cu rol decizional, aspect care poate fi cu ușurință considerat un privilegiu. Ideal ar fi să conștientizăm și să valorificăm acest privilegiu prin participarea la vot – o participare cu simț de răspundere, informată și liberă.
Votul de a lungul istoriei - un drept fundamental, dar nu al tuturor
În prezent, pentru noi, votul reprezintă o chestiune cât se poate de firească, însă, dacă am mai avea ocazia să discutăm cu cineva care a trăit acum mai bine de 80 de ani în România, mai exact, cu o femeie, vom vedea că lucrurile stau puțin diferit. După cum bine știm, femeia a fost dintotdeauna supusă discriminării de la nivel familial și până la nivel social indiferent de poziția geografică. Acestea erau private de la viața politică și de la luarea deciziilor, indiferent de natura lor, pe baza unor pretexte precum că nu au capacitatea mintală destul de dezvoltată, că firea femeii nu poate face față unor situații cotate ca dificle ori că pur și simplu pe ele nu le interesează viața politică, pentru că altele sunt preocupările unei femei. Bineînțeles, cu excepțiile de rigoare, în contemporaneitate, aceste aspecte ni se par absurde și inadmisibile, însă ele au fost considerate adevăruri general valabile pentru acele vremuri.
Când un drept fundamental îți este luat, singura opțiune rămasă este să lupți pentru el, lucru pe care româncele, în asonanță cu celelalte femei de pe glob, l-au făcut. Mișcarea feministă românească a devenit foarte activă și puternică după Primul Război Mondial. În România interbelică existau publicații și numeroase asociații și organizații care militau pentru drepturile femeilor, muncitorilor sau ale categoriilor defavorizate. Mișcarea feministă nu era izolată, ci făcea parte dintr-un curent mai amplu de mișcări sociale pe care unii dintre intelectualii de azi – încă vrăjiți de interbelicul asociat cu o mână de „personalități” culturale – le ignoră. Așadar, la 1938, dictatura lui Carol al II-lea le aduce și femeilor dreptul de a vota, însă într-o manieră restrictivă, an în care de altfel avea să vadă lumina tiparului „Enigma Otiliei” a lui George Călinescu, roman care are în prim-plan femeia și capacitatea sa uluitoare de a așterne lumea la picioarele ei. De abia 10 ani mai târziu, în 1948, prima Constituţie comunistă prevede: „Toţi cetăţenii, fără deosebire de sex, naţionalitate, rasă, religie, grad de cultură, profesiune (…) au dreptul să aleagă şi să fie aleşi în toate organele Statului. Dreptul de a alege îl au toţi cetăţenii care au împlinit vârsta de 18 ani, iar dreptul de a fi aleşi, cei care au împlinit vârsta de 23 ani”.
Societatea Studenților în Farmacie București (SSFB) te îndeamnă să îi votezi pe cei care te vor reprezenta pe data de 26 Octombrie 2022! Este în interesul tău să-ți fie auzite și respectate drepturile.
Pe 26 Octombrie, Facultatea de Farmacie votează! Reprezentarea înseamnă votare!
Redactor: Alexandru Mihalache, anul al III-lea