Întotdeauna am avut o pasiune pentru voluntariat, însă niciodată nu am avut curajul necesar să mă implic pe cât de mult mi-aș fi dorit. SSFB-ul a venit către mine în momentul în care eram un proaspăt student al facultății de farmacie, deja speriat de necunoscut și care avea nevoie de un refugiu de la toate problemele personale. Aveam totuși un obiectiv: „Să fac bine!” indiferent de cum arăta acest „bine”.

Și timpul trecea, și eu încă mă confruntam cu frica de a face un pas în această direcție a voluntariatului, până în momentul în care am realizat că, de fapt și noi „trecem” odată cu timpul. Frica de a nu fi un om împlinit pe toate planurile a început să cântărească mai greu decât frica de a mă implica. Așa că, într-o anostă zi de sesiune, am început să mă înscriu la toate activitățile ce îmi apăreau în feed. Astfel, am reușit sa plec în Timișoara cu InterFarma unde am cunoscut oameni de-a dreptul frumoși; am optat pentru Threenet unde am fost aleasă ca participant; am participat ca voluntar la organizarea diferitelor proiecte, reușind să îmi cresc suficient de mult încrederea de sine și să prind curaj.

În urma TeamBuildingului, unde am primit una dintre cele mai frumoase surprize aniversare, am hotărât că schimbarea prefixului trebuie să vină și cu schimbarea atitudinii. Așadar, am aflat că există multe departamente despre care eu nu aveam idee. Și cum poți descoperi un lucru mai bine dacă nu trecând prin el? Astfel am ajuns să fiu voluntar FutureSP pentru campania DermaTalk unde m-am întâlnit cu tot felul de provocări pentru care nu eram pregătită, dar pe care le-am dus cu brio;  de la purtarea de discuții cu un director al unui liceu din București în vederea susținerii campaniei în rândul elevilor, până la conceperea și crearea unui afiș pictat în totalitate de mine.

Un proiect pe care l-am așteptat cu drag a fost Simularea Examenului de Admitere unde nu am ezitat o clipă și m-am înscris ca voluntar FutureEDU. O amintire plăcută care va rămâne cu mine este cea din seara de 30 aprilie, când eram cu toți prietenii mei în drumul spre Vamă, iar eu, cu ajutorul lor, trimiteam mailuri de confirmare elevilor înscriși la simulare.

Așadar, titlul de „Voluntarul lunii aprilie” a venit către mine pe neașteptate, pentru că tot ceea ce am făcut a fost cu drag și plăcere, fără să aspir măcar la faptul că aș putea fi onoratul nominalizat. Eu am făcut-o fără intenție, din pura pasiune rezultată în urma înfrângerii unor frici nejustificate, așa că am încredere că oricine o poate face. Evoluția mea a fost una frumoasă și cultivată de oamenii minunați din jurul meu, care au văzut un potențial și mi-au deschis ochișorii, mi-au întins aripioarele și m-au învățat să zbor, atingând astfel culmile fericirii, de unde temerile mele păreau doar niște puncte și nu se mai simțeau ca niște prăpăstii. Astăzi vă salut din poziția unui omuleț verde cu vise, aspirații și realizări, eșecuri și învățături, înfrângeri și lecții.

Iar ca ultim gând, aș vrea ca fiecare dintre noi să își reamintească faptul că un „nu” este temporar, iar acțiunile noastre în urma lui sunt cele care contează. Și mi-am demonstrat acest lucru atunci când am candidat, am avut parte de un eșec, și m-am întors în redeschideri să demonstrez că acel „nu” a fost doar o chestiune de timp, învățând să îmi adun minusurile până când devin plusuri.