Boala Alzheimer este una dintre cele mai controversate boli ale creierului. Se manifestă prin degenerarea treptată a creierului odată cu vârsta datorită acumulării de proteine, dar și prin deficit de acetilcolină, un neuromediator responsabil cu transmiterea mesajelor între celulele creierului.

            Din ce în ce mai multe persoane în vârstă prezintă simptome ale acestei boli, iar diagnosticul se pune tardiv datorită faptului că uitarea este considerată normală după vârsta medie de 60 de ani. Astfel, această boală devine curând boala secolului XXI, alături de alte boli cu sfârșit iminent. Numărul persoanelor care dezvoltă boala este în creștere, iar cercetările, deși multiple și continue, nu reușesc să găsească tratamentul care să vindece pacienții în diferite stadii ale bolii.

           Simptomele se dezvoltă în general treptat și se agravează întimp, devenind suficient de severe pentru a interfera cu activitățile zilnice. Pentru a preveni această afecțiune cumplită este bine să avem o alimentație echilibrată, să facem mișcare și să evităm pe cât posibil stresul.

            Pentru a diagnostica boala este nevoie de părerea specialistului. În plus, cu cât este descoperită mai devreme cu atât este mai bine.

Cele mai des întâlnite simptome ale Alzheimerului:

• Uită lucruri pe care le fac de obicei zilnic– bolnavii de Alzheimer uită să facă curățenie sau regulile unui joc pe care îl jucau cu regularitate înainte.
• Nu interpretează bine imaginile și nu interpretează bine culorile sau contrastul, de aceea este foarte periculos pentru bolnavii de Alzheimer să conducă.
• Uită unde pun lucrurile– ei își pot pune lucrurile în alte locuri decât de obicei, pot uita și îi pot acuza pe alții de furt.
• Noțiunea timpului– aceștia pot pierde noțiunea timpului sau a locurilor. Nu știu cum au ajuns într-un anumit loc sau în ce dată sunt.
• Probleme cu vorbirea sau citirea– aceștia au probleme în a susține o conversație sau se pot opri în mijlocul discuției și nu știu cum să reia ceea ce se discută.
• Rezolvarea problemelor– au probleme de concertare și nu se descurcă cu calcule de bază, precum facturile sau pot sta foarte mult timp să facă o activitate pe care de altfel o făceau cu lejeritate înainte.
• Renunțarea la diverse activități– pacienții cu Alzheimer se pot sustrage de la diferite activități sociale sau hobby-uri pe care le făceau cu drag înainte.
• Probleme de memorie– în momentul în care o persoană uită lucruri care abia au fost discutate sau date importante atunci are o problemă de memorie ce indică Alzheimer.

            Pe măsură ce boala progresează, simptomele se agravează. Boala Alzheimer poate afecta o serie de aspecte ale vieții de zi cu zi. În stadii tardive, pacienții își pot pierde capacitatea de a înghiți și de a mânca, de a merge, nu-și mai recunosc familia și prietenii, nu mai reușesc să-și controleze urinarea și defecația.

            Boala Alzheimer este cea mai frecventa cauză de demență, termen general folosit pentru pierderea memoriei și a altor capacități cognitive, care devine suficient de severă pentru a afecta semnificativ activitățile cotidiene și scăzând abilitatea persoanei de a funcționa independent. Așadar, boala Alzheimer este cauza a aproximativ 60-80% dintre cazurile de demență.

Cauzele și factorii de risc în boala Alzheimer

            Nu se cunosc cu certitudine cauzele principale a bolii Alzheimer, se consideră că boala este determinată de o combinație de factori genetici, comportamentali și de mediu care afectează neuronii.

Printre factorii de risc se numără:

• Vârsta- înaintarea în vârsta este cel mai cunoscut factor de risc;
• Factori genetici– riscul este mai mare pentru persoanele care unul dintre părinți, frați suferă de aceasta boală;
• Sindromul Down;
• Traumatisme craniene în trecut;
• Probleme cu somnul;
• Anumite comportamente și afecțiuni cardiovasculare: lipsa exercițiului fizic, obezitatea, fumatul, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat de tip 2, niveluri ridicate de colesterol.

            Medicamentele specifice care se folosesc în terapia pentru boala Alzheimer se bazează pe: inhibitori de acetilcolinesterază, inhibitori de acetilcolinesterază și butirilcolinesterază, modulatori glutamatergici și combinarea inhibitorilor de colinesterază cu un reglator de glutamat. O importanță deosebită în tratamentul demenței este terapia tulburărilor necognitive, precum depresia, agitația psihomotorie, tulburările psihotice și modificările comportamentale, realizate prin utilizarea medicamentelor cu antipsihotice, antidepresive, timostabilizante și sedative. Alți agenți terapeutici sunt: antioxidanții, statinele, antiinflamatoarele nesteroidiene, blocanții excitotoxicității, imunoterapia, terapia de substituție hormonală și efectorii secretazei. Menținerea creierului ocupat cu diferite exerciții fizice sau mentale poate reduce debutul bolii, deoarece complexitatea activității creierului forțează neuronii să rămână intacți mai mult timp.

Redactor & ilustrator: Ana-Maria Stoica