Ești obosit și la fel ca multe alte persoane din jurul tău nu mai ai destulă energie să îți pese de sentimentele altcuiva? Poate fi oboseala ta, oboseală empatică? Ei bine, mi-am propus ca în acest articol să îți pot răspunde la această întrebare. Ești pregătit?

Pentru început, ar trebui să aflăm câte ceva despre ce înseamnă și cum s-a descoperit existența acestei tulburări reale, ale cărei cazuri cresc pe zi ce trece mai mult. Oboseala empatică este stresul care izvorăște din persoana traumatizată, mai degrabă, decât din trauma în sine. Adesea implică o stare intensă de tensiune sau o preocupare excesivă pentru durerea și suferința cognitivă, fizică, psihologică și emoțională a supraviețuitorilor traumei. În cel mai rău caz, oboseala empatică este incapacitatea unei persoane de a-i păsa. Este consecința negativă a expunerii repetate la evenimente stresante sau traumatice.

Într-un articol din Cleveland Clinic, Susan Albers, doctor în psihologie, afirmă că abilitatea cuiva de a fi empatic are resurse limitate. Dacă ne epuizăm contul de empatie, putem ajunge să simțim niște emoții destul de negative, pe care experții le numesc „oboseală empatică”. Aceasta are atât manifestări fizice, cât și psihice, deoarece mintea și organismul pot ceda destul de ușor, ba chiar subit, dacă trăiesc sub presiune și stres în fiecare zi.

CINE SUNT GRUPURILE DE RISC?

Ajutorul profesioniștilor și îngrijitorii cronici sunt populația care este cea mai expusă la oboseală empatică. Natura locurilor lor de muncă înseamnă că se dedică îngrijirii, vindecării și protejării persoanelor cu care vin în contact.

Iată profesii definite mai precis, care prezintă un risc mai mare de a experimenta această problemă:

• Asistente medicale
• Farmaciști
• Medici
• Persoane ce lucrează în cadrul armatei
• Profesioniști în sănătate mintală
• Tehnicieni medicali de urgență/paramedici
• Pompieri
• Personalul de îngrijire de urgență
• Avocați
• Persoane care îngrijesc animale, cum ar fi medicii veterinari și programele de salvare a animalelor

OBOSEALA EMPATICĂ ȘI ALTE TULBURĂRI

Pentru a fi clar, insensibilizarea emoțională nu este întotdeauna maladaptativă. Efectul este atât de puternic încât stă la baza unei forme larg practicate de intervenție psihologică: terapia de expunere folosită pentru a ajuta oamenii să depășească tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD), fobiile, stresul post-traumatic și alte afecțiuni bazate în anxietate. Terapia implică oferirea pacientului de „expunere” crescândă la orice amintiri, experiențe sau alți factori care declanșează tulburarea. De exemplu, pentru cineva al cărui OCD provine din convingerea că lumea este plină de germeni, un terapeut îl va pune să atingă clanța ușii de la birou, apoi clanța ușii dintr-un loc public pentru a îi crește anxietatea, dar și pentru a își da seama că aceste acțiuni nu l-au ucis.

Atunci când terapia de expunere reușește, se datorează faptului că indivizii învață, de-a lungul timpului, că experiența de care se tem este tolerabilă. Cu alte cuvinte, emoția originală se estompează.

Este grozav dacă terapia de expunere ajută pe cineva cu OCD. Este mai puțin grozav dacă expunerea repetată la un scandal sau o tragedie înlătură emoțiile necesare pentru a ne îndemna la acțiune.

SIMPTOMATOLOGIE

Deseori, oboseala empatică este considerată o tulburare traumatică de stres pentru că simptomele sunt destule de similare, și cauzele, de asemenea. Este important să recunoști semnele din timp și să cauți ajutor pentru că acest tip de oboseală are un impact serios asupra oricărui individ supus unor evenimente traumatice.

Simptomele oboselii empatice sunt complexe și natura lor este la fel de complexă. Ele pot fi emoționale, cognitive, fizice și chiar la nivelul comportamentului.

Simptome emoționale

• Să te simți copleșit, lipsit de speranță, neputincios, mai ales când auzi de suferința altora
• Furie, iritabilitate, tristețe și anxietate
• Sentimentul de detașare față de mediul înconjurător sau de experiența fizică sau emoțională
• Senzație de epuizare emoțională, psihologică sau fizică
• Hipersensibilitate sau insensibilitate la poveștile auzite sau la materialul emoțional ce ar putea fi auzit sau văzut
• Toleranță limitată la stres

Simptome cognitive

• Autoînvinovățire constantă sau gânduri de „ar fi trebuit sau aș fi putut face mai mult”
• Schimbări ale sistemelor de credințe (cum ar fi credința despre sine, alții, viitor) sau sensul vieții
• Sentiment redus de realizare sau eficacitate personală și ocupațională
• Dificultate de concentrare sau de luare a deciziilor

Simptome fizice

• Greață, amețeli, dureri de cap
• Dificultăți de adormire, insomnie și coșmaruri
• A fi încordat, agitat

Simptome la nivelul comportamentului

• Autoizolare și retragere
• Abordarea incorectă a situației, cum ar fi automedicația și creșterea consumului de substanțe
• Crearea de conflicte în diferite relații
• Sentimentul de ineficiență la locul de școală/muncă
• Plăcerea redusă în activitățile de care obișnuiam să ne bucurăm și satisfacția în muncă redusă

METODE DE SELF-CARE EMOȚIONAL

După ce îți identifici condiția, în cazul nostru, după ce simți că ești obosit empatic, este esențial să ai grijă de tine și de sentimentele tale. Sănătatea mentală este la fel de importantă ca cea fizică, ba mai mult cele două pot fi chiar interdependente.

În continuarea articolului, ți-am pregătit câteva sugestii de îngrijire a sănătății mentale și câteva modalități care ar putea chiar să te facă să te simți mai bine chiar și pentru câteva momente.

Mementourile vizuale, cum ar fi fotografiile sau florile, pot fi folosite pentru a rămâne conectat cu tine însuți și pentru a aprecia aspectele pozitive ale vieții tale.

Îngrijirea de sine este foarte importantă. Iată câteva sfaturi:

• Mănâncă sănătos, stabilește timp pentru exerciții fizice și fii amabil cu tine însuți
• Creează-ți un program adecvat de somn și odihnă
• Căută sprijin social de calitate
• Programează activități care te fac să te simți mai bine (gătit, citit, ascultat muzică)
• Stabilește obiective și așteptări realiste și devino flexibil atunci când circumstanțele se schimbă
• Păstrează-ți simțul umorului (întotdeauna, o glumă bună îți poate readuce zâmbetul pe buze)
• Concentrează-te pe echilibrul dintre viața profesională și cea personală

Îngrijirea emoțională de sine este un punct critic către recuperare. Cei ce se confruntă cu această problemă, trebuie să stabilească limite personale și emoționale sănătoase în ceea ce privește ceea ce funcționează pentru ei și ce nu, și să preia doar lucrurile la care simt că pot face față. Gândurile negative, grijile și factorii de stres pot fi puse în perspectivă și poate fi adoptată o abordare mai largă pentru a le evalua mai bine și pentru a identifica resursele, învățarea și punctele tale forte pentru a te ajuta, pentru a lua decizii mai sănătoase și a avansa. De asemenea, este important să stabilești așteptări realiste și să te concentrezi pe ceea ce ai în control. Ar trebui să-ți iei timp pentru a te aprecia pe tine însuți și munca ta grea.

MODELUL CONȘTIENTIZARE-ECHILIBRU-CONEXIUNE

Dr. Albers a spus că oboseala empatică poate aluneca în cele din urmă în depresie, motiv pentru care este important să acordăm atenție sentimentelor cuiva și să le abordăm. Ea a spus că există chiar și un model pentru a aborda acest lucru – conștientizarea, echilibrul și conexiunea.

• Conștientizare: este important ca persoana să-și recunoască sentimentele și să arate o oarecare compasiune de sine.
• Echilibru: Există și alte interese în afara locului de muncă al persoanei și a avea grijă de alți oameni? Există un echilibru între rutina de îngrijire de sine și îngrijorarea constantă cu privire la starea lumii? Când lucrurile merg prost, poate fi util să revenim la elementele de bază și să ne concentrăm pe ceea ce putem controla?.
• Conexiunea: A te simți conectat poate fi vindecător pentru cei care se confruntă cu oboseala empatică, a spus dr. Albers. A vorbi despre sentimentele tale cu un prieten profesionist sau de încredere este un început bun.

Cu toții trebuie să acordăm o atenție mai mare oboselii empatice, să învățăm căi de reziliență pentru a ajuta la reducerea riscurilor acesteia și pentru a continua educația, cercetarea și tratamentul pe această temă.

Nu uita că poți cere oricând ajutor specializat când simți că nu mai poți!

Redactor și ilustrator: Tache Iulia-Maria