„Carpe Diem”.. Un citat pe care-l am în cap încă din liceu, dar pe care am avut curaj să-l pun în practică abia în primul an de facultate, iar de aici a început drumul meu pe „porțile voluntariatului”.

Deși nu aveam o imagine complexă în ceea ce privește SSFB-ul implicit parte de voluntariat, am ales să-mi urmez instinctul și să mă înscriu în departamentul față de care m-am simțit atrasă și unde am simțit că-mi este locul, Departamentul de Educație și Practică Farmaceutică, din care fac parte și în prezent.

Prima conferință în cadrul proiectului „Informarea în licee despre profesia de Farmacist” m-a făcut să-mi dau seama cât de mult înseamnă pentru un elev, pentru un viitor student să afle cât mai multe informații despre domeniul față de care prezintă interes, fie el Farmacia, fie altul, și cât de mult contează vocea noastră, implicarea și interesul pe care-l avem față de promovarea profesiei, calități care pot ajunge la cât mai multe urechi, rezultatele fiind apoi vizibile.

Au urmat apoi alte 5 conferințe în cadrul acestui proiect la care am participat în urma cărora am învățat să lucrez în echipă, să apreciez oamenii de lângă de mine, să apreciez munca și efortul lor, să mă apreciez pe mine și munca mea.

Proiectului “Oportunitățile studentului farmacist” care are în prim-plan studenții, a reușit și reușește să confirme faptul că domeniul farmaceutic este unul vast, să expună frumusețea fiecărei ramuri a lui concomitent cu deschiderea orizontului a unui număr mare de studenți, bucurându-mă de rezultat.

Mi-am dorit să ies din zona de confort și fiind o persoană mai reticentă în ceea ce privește apropierea de persoane noi, am vrut să mă provoc și să-mi dau o șansă atât mie, cât și celor din jurul meu, așa că m-am înscris ca voluntar pentru InterFarma (Ediția de toamnă). Sunt recunoscătoare pentru faptul că am putut face parte din echipă și pentru experiența și amintirile culese la final de proiect alături de oameni din părți diferite ale țării care mi-au înlăturat orice reticență.

Și pentru că toate trăirile și emoțiile puternice nu erau de ajuns… Într-o seara, eram pregătită să adorm, iar o persoană dragă sufletului meu, a dorit să-mi facă somnul cu vise frumoase. Mi-a dat vestea că am fost aleasă voluntarul lunii. Lacrimile voiau să vină, bucuria, entuziasmul și recunoștința față de echipă erau și sunt mari. Îmi doresc să întorc această bucurie a mea către ei cândva și să le mulțumesc că mi-au arătat ce frumos este să fii un Omuleț verde! 💚

~ Trandafir Elena-Denisa, voluntarul lunii Octombrie