Cel de-al treilea episod din SSFB Podcast o are drept invitat pe Gabriela Cătălina Enache – consilier pentru dezvoltare personală și lucrător prin arte combinate. Aceasta ne va ajuta să înțelegem conștientizarea importanței sănătății mintale, precum și să deslușim tainele psihoterapiei. Problemele mintale sunt un subiect de interes public, din ce în ce mai mulți oameni confruntându-se cu depresie, anxietate etc. În acest podcast vei afla mai multe despre cum să depășești anumite situații limită și să îți găsești echilibrul în viață. Dacă te-am făcut curios și vrei să afli mai multe despre sănătatea mintală, așază-te comod, Podcast-ul este disponibil pe canalul nostru de YouTube SSFBucurești. Dacă ai un impediment auditiv său pur și simplu ești genul de persoană care preferă să citească, nu îți face griji, nu te-am uitat! Găsești mai jos transcriptul SSFB Podcast #3.

Roxana Vasile: Salutare! Numele meu este Roxana Vasile și sunt coordonator al departamentului de Sănătate Publică SSFB. Ascultați cel de al treilea episod SSFB podcast, realizat în cadrul campaniei Mental Health. Alături de mine este Gabriela Cătălina Enache, consilier psihologic și pentru dezvoltare personală. Gabriela, mulțumim că ești alături de noi astăzi, te rugăm să ne spui puțin despre parcursul tău și ce te-a atras inițial la acest domeniu.

Gabriela Cătălina Enache: În primul rând, vă mulțumesc pentru invitație. Parcursul meu a fost destul de dificil, în sensul în care am absolvit facultatea de psihologie și am devenit licențiată în psihologie, după care mi-am luat un an sabatic. În anul acesta sabatic a început tot procesul meu de dezvoltare personală în care am lucrat extrem de mult cu mine ca să ajung într-un final aici și să sper spre mai bine. În anul acela sabatic am făcut cursuri pentru consiliere pentru dezvoltare personală și de lucrător prin arte combinate, iar în prezent realizez un master de psihologie experiențială și îmi fac formarea în psihoterapie la universitatea din București. În legătură cu ceea ce m-a atras pe mine la acest domeniu, cred că nu aș putea să spun exact ce anume m-a atras la domeniu, ci ce anume m-a atras la natura umană. Mi se pare că fiecare suntem diferiți și mi se pare că am oricând ceva de învățat de la oameni, astfel mi-am dorit să îi ajut și pe ei să învețe de la ei, respectiv să se dezvolte și să și atingă potențialul maxim.

Roxana Vasile: Am trecut cu toții printr-o perioadă dificilă în ultimul an și ne-am dat seama sau cel puțin ar fi fost minunat să ne dăm seama cât de important este acest echilibru emoțional. Ne-am confruntat cu emoții noi, cu emoții vechi accentuate și le-am gestionat mai bine sau mai puțin bine. De aceea cred că ar fi o discuție utilă pentru ascultătorii noștri și când vorbim despre stres vorbim de multe ori de un element care trăiește alături de noi, care ne însoțește în fiecare zi oriunde am merge și orice am face. Cum putem să gestionăm problemele de la școală, de la muncă, de acasă și în același timp să ne bucurăm de ceea ce ne oferă fiecare zi?

Gabriela Cătălina Enache: În primul rând, cred că ar trebui să nu negăm faptul că anumite zile sunt rele. Cred că pot fi zile mai bune, mai puțin bune și că nu fiecare zi trebuie să ne aducă o bucurie imensă. În ceea ce privește stresul din fiecare zi, este normal să simțim și toate aceste emoții negative, ar trebui să le acceptăm, iar dacă avem nevoie de ajutor să le manageriem, sa le gestionam, putem apela oricând la un specialist în sănătatea mintală, însă, repet, nu cred ar  trebui să ne bucurăm neapărat de fiecare zi, ci mai mult să o acceptăm așa cum este și să acceptăm toate emoțiile care vin cu ea. La final de zi eventual să facem poate niște exerciții cu noi, să punem capul pe pernă, sa respirăm, sa meditam și să reușim să ajungem la o stare de liniște înțelegând poate tot ceea ce s-a întâmplat pe parcursul zilei.

Roxana Vasile: Ar fi ideal să ajungem într-o astfel de stare, dar ce e de făcut atunci când întreaga noastră existență ajunge să se limiteze la un singur cuvânt „trebuie”?

Gabriela Enache: Ar fi bine să renunțăm la el, ar fi bine să renunțăm la cuvântul asta pentru că, o să fac așa un fel de figură e stil: creierașul nostru este ca un calculator, în momentul în care îi dam un program, îi dam ceva de făcut de exemplu: „trebuie să speli vase, trebuie să înveți, trebuie să aranjezi alea, trebuie să faci aia, aia, aia”, creierașul nostru bagă totul acolo și spune ”ok, o  să încerc să fac toate lucrurile astea, dar ce se întâmplă daca nu le fac” pentru că „trebuie să” are de obicei și un rezultat „trebuie să fac aia, dacă nu se întâmplă aia”. Gândiți-vă cum e  în fiecare zi când ne băgăm în calculatorul acesta imens acest „trebuie să, trebuie să, trebuie să” și nu realizăm acele lucruri. Ajungem poate la anumite emoții, sentimente de frustrare, la anumite emoții care pot fi, să zicem, cu o conotație negativă cum ar fi furia, tristețea și nu știm de unde vin toate astea. Vin din cauza faptului că, continuam să punem o presiune inutilă pe noi prin aceste cuvinte așa că în loc de „trebuie” ar fi bine să folosim cuvinte precum „ar fi bine, mi-ar plăcea, vreau să” și vom evita categoric și stresul și toate emoțiile aferente acestui cuvânt.

Roxana Vasile: Ai menționat mai devreme că e foarte bine să încercăm să ne rezolvăm probleme și atunci când simțim că nu putem singuri să apelam la ajutorul unui specialist. Când crezi că ar veni momentul acesta când nu mai facem față?

Gabriela  Enache: Cred că un specialist nu ar trebui să fie prezent în viața noastră doar atunci când nu facem față, cred că un specialist are rolul de a te ajuta și atunci când îți dorești mai bine, nu neapărat când ai ajuns în punctul acela în care nu faci față, precum o mașină trebuie dusă atunci când să zicem că dăm într-o groapă ca tot omul și se sparge baia de ulei, ce facem? Nu stăm în fața blocului și să ne reparăm noi și să ne peticim mașina, deși e destul de clasic și se întâmplă și chestia asta, mergem la un specialist. De asemenea, dacă vrem să ne facem mașina un pic mai performantă, să o tunăm cum s-ar zice, o sa mergem la un garaj autorizat, să sperăm, nu o să facem o reparație in coltul blocului. La fel e și cu sănătatea mintală, știu că e o comparație puțin mai neobișnuită, dar ar fi foarte bine să ne ocupăm de ea din timp, să nu așteptăm pană dăm în gropi sau se sparge baia de ulei.

Roxana Vasile: Și totuși există multe prejudecăți în ceea ce privește consilierea psihologică. Presupun că le cunoști pe cele mai multe dintre ele, cum trecem peste această stigmă?

Gabriela Enache: Cred că schimbarea trebuie făcută în fiecare dintre noi. Da, există extrem de multe prejudecăți, cea mai mare dinte ele fiindcă că „nu reușești să te descurci singur/ă” ca și când am fi așa niște ființe cumva atotștiutoare, a tot-orice și ar trebui să reușim să ne descurcam singuri în orice domeniu, în orice aspect al vieții. Stigma cea mai mare este aceasta că nu te descurci singur, că ai nevoie de ajutor, practic, ca să reușim să trecem peste ea ar trebui să fim mai blânzi cu noi în primul rând și mai blânzi cu ceilalți, să ne permitem să fim mai vulnerabili și să recunoaștem faptul că daca mergem la doctor sau la un cabinet pentru analize să ne facem analizele, după care mergem la o persoana care să ne interpreteze analizele, după care mergem la doctor cu acele analize, la fel este și cu sănătatea mintală, există foarte multe arii în care putem să mergem să ne rezolvăm problemele și foarte mult specialiști care ne pot ajuta. Și, repet, să acceptăm faptul că suntem vulnerabili, să ne îmbrățișăm vulnerabilitatea și să fim blânzi cu noi și cu ceilalți.

Roxana Vasile: Care sunt cele mai importante sfaturi pe care un pacient le află după primele ședințe de consiliere psihologică? E o rețetă general valabilă pentru toată lumea?

Gabriela Enache: Nu, categoric. Fiecare om e diferit, e și expresia aceea în engleză „one size fits it all”. Nu se aplică în consiliere, în psihoterapie, în absolut nimic și încă o completare, nu există sfaturi. Fiecare psiholog sau consilier are cumva, să-i zicem, un băgăjel cu unelte, unelte psihologice, cu exerciții, cu tehnici, nu neapărat sfaturi, ci mai mult teorii și teoreme demonstrate științific, iar clienții care vin la consiliere o să primească categoric după primele ședințe câteva dintre aceste unelte pentru a se descurca mai bine. De exemplu, dacă avem o persoană cu anxietate sau care continuă să se critice, una dintre aceste unelte ar putea fi: „a numi acest critic, ai da o față, ai da o identitate diferită” față de cel care se simte criticat, față de client și a asculta acest critic, al da dedubla față de client, iar atunci clientul poate să vadă mai ușor că toată aceasta critică vine de la o a doua persoană. Poate doar în cazul psihiatrului putem vorbi despre anumite sfaturi deoarece acesta prescrie o rețetă și face niște recomandări clare pacientului despre ce anume ar trebui să schimbe în viața sa.

Roxana Vasile: Să înțeleg că este un întreg proces. Cum ne putem da seama că terapia funcționează într-adevăr?

Gabriela Enache: Este foarte simplu, putem să simțim mai multă claritate în viața noastră și mai multă înțelegere față de propria persoană. De exemplu, un terapeut este o persoana care să zicem, descâlcește firele gândurilor și ale emoțiilor noastre, practic o să vedem mult mai clar ceea ce se întâmplă sau o să avem o înțelegere mai bună asupra evenimentelor din trecut sau chiar asupra reacțiilor noastre din trecut. Astfel, putem să avem sau să vedem îmbunătățiri clare pentru viitor.

Roxana Vasile: Într-adevăr, este minunat faptul că existe persoane care conștientizează că au nevoie de ajutor și încearcă să acționeze în acest sens, dar și persoane care ar avea nevoie de ajutor și..

Gabriela Enache: Și nu îl cer? Da, categoric există persoane care fac acest lucru. În cazul acestor persoane putem să fim chiar noi exemplul lor, putem să accesăm poate anumite servicii de terapie, mai ales dacă faptul că ei nu merg la terapie ne afectează pe noi în mod direct, exemplu există foarte multe cazuri de părinți care ar avea nevoie de terapie în mod serios, iar copii lor ajung să vină la consiliere sau terapie tocmai datorită faptului că se simt neînțeleși de către aceștia, deci ceea ce putem să facem în momentele de genul, este să fim noi exemplul, să mergem noi în primul rând și să rezolvam dacă sunt anumite lucruri de rezolvat sau să ne îmbunătățim viața, după care vom avea o influență bună asupra lor pentru că le vom spune ceea ce a funcționat pentru noi, poate chiar le vom recomanda un terapeut, un consilier sau un psihiatru, de ce nu.

Roxana Vasile: Și ne putem implica fără a fi chiar noi un factor nociv, un factor suplimentar de stres, fără să pară ca punem presiune pe aceste persoane?

Gabriela Enache: În primul rând, cred că este foarte greu să facem acest lucru din postura de prieten, familie sau colegi, deoarece suntem direct implicați din punct de vedere emoțional. Putem să-i susținem emoțional, putem să-i ascultam, dar știm cum e mai ales în cazul prietenilor sau familiei, uneori nu spui adevărul acela gol, goluț de dragul de a nu răni persoana sau de dragul de a nu afecta mai tare. Astfel ar fi cel mai bine ca un specialist în sănătatea mintala să se ocupe cu acești oameni, deoarece noi chiar putem deveni un factor nociv, fără să ne dam seama. Aici recomandarea este sa îi susținem moral și cum am zis mai devreme să fim noi un exemplu pentru ei.

Roxana Vasile: Pentru că am ajuns cu discuția cumva direcția relațiilor, cum ne raportam la relații, relații de prietenie, relații profesionale, unde este limita dintre o relație sănătoasă și una toxică?

Gabriela Enache: Există foarte multe tipuri de relații, într-adevăr, pe lângă cele de prietenie, le avem pe cele de colegialitate, poate chiar cele din familie, poate chiar cele între parteneri. Cred că limita este creșterea, adică în momentul în care o relație nu ne permite să creștem, ne îngrădește cumva pe noi sau pe partenerul nostru sau pe prietenul, prietena, colegul nostru, atunci poate deveni o relație toxică. Cred că cel mai important este să conștientizam faptul că orice relație care nu este toxică poate deveni toxică în momentul în care, o sa-i numesc parteneri indiferent de natura relației, decid să continue această relație chiar dacă îi limitează. Dar desigur există și cazul în care putem transforma o legătură toxică într-una pozitivă care ne ajută să creștem dacă ambii parteneri sunt de acord să facă eforturi și sunt de acord să înțeleagă trecutul și să-l accepte indiferent de natura lui, pentru a crește mai departe.

Roxana Vasile: Suntem cu toții oameni si poate uneori ne împiedică frica, este frica ceva de speriat?

Gabriela Enache: Da, frica este teamă, frica înseamnă să fii speriat, deci categoric pentru cel care simte frica, simte frica. Totuși, pentru persoanele din exterior putem să vorbim poate chiar de o stigmatizare a unor oameni care simt frica deoarece este foarte greu pentru o a doua persoană să înțeleagă exact ce anume simte un om. Frica este o chestie pe care putem să o purtăm de când suntem mici în ghiozdănel cu noi la grădiniță, putem să o căpătăm pe parcursul vieții și la început este doar un punct mic și negru, însă cu cât creștem, dacă continuăm să o cărăm cu noi în ghiozdănel, se mărește și ghiozdănelul, creștem și noi, crește și frica. Dar putem să scăpăm de ea, încetul cu încetul, dacă avem un ghiozdan în spate plin cu frică, nu putem să-l dăm imediat jos din spate, ar fi foarte ciudat pentru noi, pentru organismul nostru, pentru emoțiile noastre, ar fi efectiv debusolant, trebuie să o scoatem ușor, ușor, încetul cu încetul și aici există de exemplu terapia prin expunere treptată.

Roxana Vasile: Poți să îmi dau un exemplu de expunere treptată?

Gabriela Enache: Să ne imaginăm că la un moment dat în viață un copil a fost trântit la pământ de către un cățeluș, acest copil a crescut și a devenit un adult cu o teamă de cățeluși, ceea ce este perfect normal, iar în momentul în care această persoană vine la noi la terapie, la consiliere, vom începe acest proces prin a-i arata poate  animale de pluș în formă de câine, după care vom trece la imagini cu blănoșii, după care la filmulețe, toate acestea realizându-se treptat, dar consistent. Acel om va ajunge în scurt timp poate să meargă într-un parc și să se uite la animale jucându-se sau poate chiar să mângâie un câine sau să îl scoată la plimbare. Acesta este un exemplu sincer destul de des întâlnit, dar această terapie prin expunere se poate realiza cu absolut orice.

Roxana Vasile: Am auzit foarte mult în ultima vreme despre meditație, cât de utilă este meditația în combaterea stresului, în a avea o viață echilibrată?

Gabriela Enache: Este foarte utilă. Când am început facultatea de psihologie, acum mulți ani, am crezut că meditația este așa o chestie spirituală și atât, după care am aflat faptul că există mai multe tipuri de meditație. Meditația psihologică, de exemplu, este ca un fel de stare, să spunem, în care putem să intrăm singuri, cu ajutorul psihologului, psihoterapeutului etc prin care putem să accesăm anumite emoții care stau acolo și au fost blocate poate chiar din copilăria noastră. Este foarte utilă, așadar, există foarte mulți oameni care nu pot medita în acest sens al „stai pe canapea cu ochii închiși și poate adormi” sau o chestie de genul, așa că există și tipuri de meditație puțin mai dinamice, prin dans, prin mișcare în care starea este cea mai importantă, nu neapărat ceea ce faci.

Roxana Vasile: Ai menționat de câteva ori aceste traume din copilărie, cât de marcant este impactul pe care îl au acestea asupra adultului?

Gabriela Enache: Pot avea cel mai mare impact aceste traume din copilărie. Am o expresie pe care o folosesc destul de des, mi-a plăcut: „suntem ca o matrioska” în sensul în care copilul este fix interiorul acesteia, după care continuăm să adăugăm straturi, straturi, straturi peste acesta, peste copilul nostru interior. Gândiți-vă la faptul că de multe ori avem reacții sau manifestări care nu știm de unde vin. Pot veni exact dintr-un copil rănit care în momentul de față are destul de multă forță încât, să zicem, să mute munții, dacă are o macara destul de puternică, în schimb, dacă nu reușim să gestionăm acest copil sau mai bine zis să-l înțelegem, să-l acceptăm și să-i oferim uneori ceea ce își dorește, s-ar putea să ajungem un adult afectat de aceste lucruri, care nu va înțelege de ce reacționează în felul în care o face.

Roxana Vasile: Crezi că acest fenomen poate sta și la baza dependențelor cu care ne confruntăm la maturitate?

Gabriela Enache: Cred că poate fi unul dintre factori atunci când vorbim despre dependențe putem să ne referim la dependență de substanțe cum ar fi alcoolul, o dependență de oameni sau dependențe de obiecte sau activități precum jocurile video. Din păcate, în cadrul dependențelor de multe ori nu putem să știm exact sursa decât dacă realizăm un proces terapeutic complet. În schimb, putem să ajutăm oamenii să înțeleagă că nu trebuie, mă scuzați pentru că am folosit „trebuie”; cum ziceam mai devreme nu este bine să folosim acest cuvânt, deci ar fi bine să înțeleagă că își pot trăi viața și fără acel lucru și va fi la fel de frumoasă, ba chiar mult mai frumoasă.

Roxana Vasile: Știm că acesta este un subiect care te preocupă, de aceea o să mai insist puțin. Cum ne putem concentra să eliminăm aceste dependențe din viața noastră?

Gabriela Enache: Putem, în primul rând, să înțelegem faptul că vom avea o viață mult mai frumoasă fără ele. Aveam un client săptămânile trecute și mi-a spus faptul că urmează să se ducă la o petrecere și abia așteaptă să bea înainte de aceasta și l-am întrebat „de ce?”, la care acesta mi-a răspuns „Cum de ce? Vreau să mă distrez” și l-am întrebat „Ok, dacă tot te duci la party, nu o să te distrezi?”, și a continuat „Păi ba da, dar vreau să beau înainte.”, „Nu o să te distrezi dacă nu bei?”, „Nu!”, atunci am conștientizat existența unei probleme. La fel cum o conștientizăm, după aceea urmează acceptarea și modificarea anumitor lucruri, de exemplu, modificarea cantității de alcool fiind această dependență, micșorarea ei, a ține această substanță sub control, a nu o mai lăsa să-ți acapareze viața. La fel se întâmplă și în cazul persoanelor, a nu te mai lăsa dus în viață prin prisma unei persoane, a deveni conștient de tine, de forțele tale proprii și de faptul că viața este frumoasă atunci când suntem noi cu noi și ne înțelegem, nu avem nevoie de niciun stimul de genul.

Roxana Vasile: Este valabil și în ceea privește dependența de social media, de ceea ce vedem în jurul nostru?

Gabriela Enache: Categoric, însă, în schimb în cazul telefoanelor, în social media și așa mai departe, vorbim și despre faptul că se declanșează anumite procese chimice, de exemplu gratificarea instantă, cum ar fi: primesc anumite like-uri, primesc anumite react-uri, ne activează anumiți centrii, elimină dopamină, elimină anumite substanțe care ne fac să devenim din ce în ce mai dependenți de a fi conectați în online.

Roxana Vasile: Tocmai pentru că este foarte des întâlnită această dependență, voiam să te mai întreb cum putem să trecem peste ea, cum putem să o tratăm?

Gabriela Enache: Cred că cel mai simplu ar fi să o tratăm, să zicem, sau poate chiar să scăpăm de ea, încercând să folosim telefonul cât mai puțin, de asemenea există și acele moduri sau aplicații pe principiul „cui pe cui scoate”, în care ne putem transforma telefonul, dintr-un ecran color într-un ecran alb-negru astfel nu va mai fi la fel de atractiv pentru creierul nostru și de asemenea, există foarte multe aplicații care nu ne permit să folosim telefonul între anumite ore. Desigur, aceasta este o metodă destul de extremă, cel mai bine ar fi să avem anumite zile sau momente de detox electronic sau detox de online, în care să luăm propria decizie de a nu le mai folosi și cumva o să ne simțim foarte puternici și mândrii de noi la finalul acestui parcurs pentru  că va fi pe forțele proprii, nu printr-o restricționare prin intermediul unei aplicații. Există foarte multe metode, cheia este să minimizăm contactul cu telefonul.

Roxana Vasile: Trecând peste subiectul dependențelor, aud de foarte multe ori în jurul meu oameni care tind să se autodiagnosticheze, să spună că suferă de o anumită tulburare, când în realitate nu este așa, ce părere ai despre asta?

Gabriela Enache: Da, din păcate există foarte mulți oameni care spun despre ei că au anxietate, depresie, bipolaritate și așa mai departe, poate am și auzit exemplul acesta: „vreau să fac asta, oh… m-am răzgândit, nu mai vreau sa fac asta, vai sunt bipolar/ă”. Cred că aceste afirmații cresc oarecum această stigmă despre tulburările mintale, în loc să ajute cu ceva oamenii care chiar au o patologie sau suferă de ceva anume. Cred că ar fi foarte bine să informăm mai mult oamenii și mă bucur foarte mult că realizați acest podcast care sper să informeze oamenii despre sănătatea mintală.

Roxana Vasile: Mulțumim tare mult ca ai acceptat invitația noastră și pentru această discuție, care pentru mine personal a fost foarte utilă și cred că și pentru ascultătorii noștri la fel, unde te pot găsi aceștia?

Gabriela Enache: În primul rând, vă mulțumesc și eu foarte mult pentru invitație și mă bucur că mi a-ți acordat șansa să vorbesc despre subiectul meu preferat. În al doilea rând, fiecare om care își dorește să intre în contact cu ceea ce am prezentat sau să primească mai multe răspunsuri mă poate găsi pe instagram pe @despreechilibru și pe facebook pe pagina mea personală Gabriela Cătălina Enache. Vă mulțumesc foarte mult!

Roxana Vasile: Mulțumim! Iar pe noi ne găsiți pe site-ul nostru SSFBucuresti.ro, pe pagina de facebook SSFB-Societatea Studenților în Farmacie, București, pe instagram @sspharmabucuresti. Acest podcast este disponibil pe canalul nostru de youtube SSFBucurești și pe cel de spotify SSFB podcast