MIHALACHE ALEXANDRU

Această frumoasă incursiune a început în octombrie 2020 și ceva îmi spune că nu se va termina curând. Am pășit în universul SSFB cu dorința sinceră de a ajuta, de a fi prezent, de a face diferența și, „mi-e teamă că am reușit”, după cum spune un citat de pe treptele facultății noastre. Aprecierea drept „Voluntar al Lunii Mai” mă onorează și mă determină să înfloresc tot mai mult în cadrul Societății cu doleanța ca la un moment dat, să pot da și eu măcar puțin din câte am primit.

La scurt timp după ce am devenit voluntar activ, m-am alăturat Departamentului de Publicații coordonat de Sarah Ramezani unde avea să înceapă o colaborare deosebită. În semestrul I, dat fiind și contextul pandemic, am avut o implicare minimală care a constat în redactarea de articole pentru revistă și blog. Odată cu începerea semestrului al II-lea, implicit, a cursurilor în format hibrid, lucrurile au evoluat rapid, căpătând o funcție cu ceva mai multă greutate, anume, Asistent de Publicații. Nu voi începe a-mi descrie realizările și proiectele, prefer să le las pe acestea a vorbi de la sine, consider că așa se cade.

Un punct culminant al acestui an universitar l-a reprezentat Adunarea Generală SSFB din 21-22 mai 2021 unde am participat ca membru cu drept de vot. Aici am înțeles că totul este cu și despre oameni: prin munca, devotamentul, perseverența și dorința de a face bine, putem schimba fața realității. Deși sunt student în anul I, am simțit că fac parte din familie, am simțit că ceva anume mă leagă de acești oameni, ceva senin. Lor li se datorează această apreciere; fără ei, aceste rânduri nici nu s-ar fi alfat acum în fața dumneavoastră. Le sunt recunoscător și vreau să știe că au toată deferența mea. Îmi doresc să ne regăsim cu bine în anul ce va veni și să înfăptuim împreună lucruri memorabile.

Încercam să înțeleg de ce luna lui florar și atunci mi-am dat seama, că parfumul meu preferat este omenia.

STOICA DENISA

Dacă vreodată ar trebui să-mi mulțumesc mie pentru ceva, cu siguranță ar fi pentru faptul că acționez în funcție de primul instinct și fac exact ce simt (chiar dacă nu de puține ori mi s-a întâmplat să fiu înșelată de propria convingere).

Când am ales să mă înscriu la Facultatea de Farmacie, nu avem nicio cunoștință despre ce mă așteaptă, cât de alambicat va fi drumul pe care voiam să-l urmez, cu ce bagaj emoțional sau științific trebuia să pornesc pe acest drum, tot ce știam e ca vreau să fac parte din această lume și că pasiunea mea pentru chimie trebuia să fie scoasă la lumină.

Întâmplarea face că astăzi, după un an plin de încercări din viața mea de studentă, afirm cu capul sus că am câștigat dublu cu această alegere, pentru că facultatea mea avea să-mi ofere una dintre cele mai frumoase experiențe, experiența de a fi voluntar al unei familii mari și unite, FAMILIA SSFB.

Primul contact cu societatea voluntarilor l-am avut prin intermediul paginii de facebook, unde erau foarte activi și împărtășeau publicului larg poveștile și activitățile lor. Astfel,  ajunsesem să trăiesc prim prisma acestor postări și să mă ambiționez și mai tare să învăț pentru admiterea care bătea la ușă, cu speranța că într-o zi voi fi parte din această minunată echipă.

Primul instinct nu m-a lăsat la greu nici de această dată. 🙂

 Astfel că m-am înscris fără să stau prea mult pe gânduri ca voluntar activ, urmând să fac parte din frumoasa mea echipă din cadrul Departamentului de PR.

Cel mai mare regret la momentul acela era că toate activitățile se vor desfășura exclusiv online, ceea ce pentru mine era o oroare, pentru că nu sunt o iubitoare a comunicării prin intermediul social media și-mi făceam enorm de multe griji că acest lucru mă va timora și nu voi reuși să lucrez la randament maxim. Urma să aflu că toate grijile pe care mi le făceam erau in zadar, pentru că echipa a fost foarte prietenoasă și am reușit împreună să furnizăm informații importante  viitorilor  studenți, dar și să ne cunoaștem și să legăm prietenii.

Una dintre amintirile mele preferate și singura la care am participat în format fizic a fost cu ocazia Campaniei „MedAccess”. Împreună cu alți reprezentanți SSFB am informat publicul cu privire la consumul de suplimente alimentare, despre faptul ca acestea nu vor înlocui niciodată o dietă sănătoasă și în niciun caz nu vor trata anumite patologii. Am fost uimită să văd că oamenii sunt curioși de inițiativa noastră și mai mult, să descopăr că erau familiarizați cu multe dintre informațiile pe care le-am prezentat noi, iar la sfârșitul zilei, am realizat câte învățasem, la rândul meu, din experiența lor.

O lecție prețioasă pe care am învățat-o în primul meu an de voluntariat este că dacă munca îl înnobilează pe om și-l ridică pe culmile cele mai înalte, atunci oamenii cu care alege să se înconjoare, îl ajută să rămână la acest nivel. Pentru mine, ambiantul contează mai mult decât orice, în orice domeniu aș activa, iar omuleții din SSFB au o dăruire aparte și pun suflet în absolut tot ceea ce fac, reușind să se conecteze cu fiecare persoană în parte.

Când  am primit vestea că sunt „Voluntarul lunii”, m-au încercat un amalgam de emoții diverse și nu știam cum să reacționez, m-am îndoit, chiar, că mie mi se cuvine acest titlu.

Acum, când scriu aceste rânduri, pot să spun doar că sunt extrem de recunoscătoare atât pentru faptul că am fost primită cu brațele deschise într-o familie de voluntari energici și însetați de dorința de a face BINE, cât și pentru toate cunoștințele și experiențele pe care le-am dobândit alături de ei.

Dacă ar fi să ofer un sfat unui boboc aflat la început de drum, care se îndoiește de alegerile lui și de fiecare pas pe care-l face sau care simte că nu mai face față învățatului chimiei analitice și botanicii, este să se înscrie imediat în această societate a viitorilor farmaciști, pentru ca este o adevărată terapie.

În final, vreau să mulțumesc tuturor omuleților verzi pentru tot ajutorul pe care mi l-au oferit de-a lungul parcursului meu, pentru contribuția pe care au avut-o la dezvoltarea mea personală și mai ales, pentru că m-au învățat că BINELE e în fiecare dintre noi, e alegerea noastră dacă vrem sau nu să-l scoatem la lumină.

Cert e că, odată ce ai început să faci BINE, ești deja cu un picior in rai.