Universul culorilor

Te-ai gândit vreodată cum ar fi viața în note de alb si negru și cum ne-ar influența acest lucru? Ce stări ne-ar induce o lume în nuanțe de gri? Cât de importantă să fie, oare, cromatica pentru starea noastră de spirit și chiar pentru modul în care preferăm un obiect mai mult decat altele?

Fenomenele cromatice naturale, determinate de reflexia, refracția și dispersia luminii (curcubeul, răsăritul și apusul soarelui) au influențat pregnant existența omului, generând credințe, legende și dorința de cunoaștere. Strălucirea mineralelor, cromatica lumii vegetale și animale au fascinat omul, i-au generat setea de frumos, capacitatea de a crea valori artistice și materiale, utilizând culoarea ca mijloc de exprimare.

Scurt istoric

Culorile de azi au o istorie la fel ca orice alt element ce ne înconjoară. Într-o veche practică chinezească, elaborată acum aproximativ 3500 de ani, în satele mici din est, oamenii studiau structura și culoarea solului, a apei și direcția vântului pentru a construi adăpostul cel mai potrivit pentru supraviețuire. Un bun “feng shui” ar fi asigurat o recoltă bogată, animale sănătoase și o viață îmbelșugată. În cultura vestică, aceasta a fost privita mult timp ca o practica superstițioasă, dar percepția se schimbă, tendința fiind din ce în ce mai puternică de a asigura armonie în spațiile de locuit. Astfel, scopul acestei practici era de a asigura un flux bun de energie în spațiul de trăit. 

 Se crede că artiștii au inventat pigmenții cu ajutorul solului, al cărbunilor, dar și al grăsimii animale. Mărturii despre culori și materiale colorate se găsesc în tăblițele de lut ale asirienilor, papirusurile egiptene, scrierile lui Herodot, Dioscoride și Plinius cel Bãtrân. Cei mai mulți coloranți proveneau din plante sau animale și variau de la culori obișnuite, la unele cu iz exotic.

Secolul al XVII-lea marchează debutul interpretãrii culorii ca fenomen fizic, pe baza teoriei formulate de Newton. Industria coloranților sintetici a debutat în 1856, când Perkin a descoperit Mauveina (cunoscut sub numele de violet Perkin, mov sau anilină purpurie, ce a fost prima culorare chimică organică sintetică).

În artă și în activitatea muzeistică, se acorda atenție punerii în luminã a unei lucrări și producerii emoției artistice prin stimulare vizuală, prin manevrarea luminii pe suprafața sau interiorul unui obiect.

În prezent, știința culorii are conexiuni cu arta, biologia, fizica, chimia, psihologia, geologia, mineralogia și multe alte domenii. Culoarea asigură cea mai fireascã interferentã între știință, industrie și artă.

Pigmenți

Pigmentul este o moleculă sau macromoleculă insolubilă, o substanță naturală, colorată, produsă de celulele plantelor și animalelor, ce colorează în mod specific țesăturile sau lichidele organice ale acestora și are proprietatea să absoarbă unde cu lungimi specifice. Pigmentul, deci, are o anumită culoare specifică, pe care o transmite celulelor, țesuturilor, materialelor, ce conțin pigmentul dat.

Pentru o evidențiere a acestui lucru, am putea să ne ducem cu gândul la diversitatea florilor: un mic univers al culorilor, transpus într-un peisaj de poveste, împreună cu cerul și natura. În fiecare floare, vei vedea altă nuanță, altă paletă de culori și împreună, duc către o percepție cromatică plăcută fiecarui suflet ce se bucură de întregul miracol al naturii.

Cum ne pot influența culorile percepția asupra tuturor lucrurilor ce ne înconjoară?

Percepția cromatică, natura culorii și a luminii, au conferit mai multe premii Nobel, în timp ce Goethe afirma că „tot ceea ce este viu aspiră la culoare”. Utilizată cu discernământ, culoarea asigură creșterea randamentului fizic și intelectual, diminuarea oboselii, deconectare nervoasă, creează o stare de confort fizic și psihic, bună dispoziție, satisfacție și înviorare, conferă funcții de cunoaștere, avertizare și semnalizare, sporește performanțele memoriei și capacității de învățare, ne face mai buni, mai echilibrați și mai generoși. Sensibilitatea la culoare, discreția, rafinamentul și fantezia în utilizarea culorii influențează echilibrul biologic și psihic. Culoarea este studiată, interpretată și valorificată, influențând savanți, filosofi, poeți sau artiști. Astfel, culoarea ne influențează chiar și asupra deciziilor, uneori: cum ar fi alegerea nuanței camerei în care vrem să lucram și alegerea mobilierului.

Ne tratăm cu ajutorul substanțelor active sau cu ajutorul pigmenților?

Să vorbim despre culoarea medicamentelor: într-un studiu din 1996, s-a observat că medicamentele verzi și albastre au efect sedativ mai puternic decât alte culori (acest lucru se întâmplă, deoarece creierul nostru poate asocia culoarea albastru cu Passiflora, Lavandula angustifolia, Valeriana officinalis, produse vegetale ce conțin substanțe cu acțiune sedativă). Cele roșii și portocalii, pe de altă parte, au efecte stimulatoare sau excitatoare. Pastilele galbene sunt cele mai eficiente antidepresive, conform unui studiu din 1970. Cele verzi îţi pot liniști mai eficient anxietatea, iar cele albe îţi vor alina mai bine durerea; de aceea, ai alege o crema anti-prurit albă în locul uneia de culoare roșie, nu-i așa?

Creierul nostru primește indicii prin culoare, pentru a-și stabili anumite așteptări despre lumea înconjurătoare.

Simbolul ascuns al nuanţelor

Din punctul de vedere al trăirilor psihologice pe care culorile le pot produce, roșul, albastrul, galbenul și verdele sunt culori principale asociate atât cu trăirile pozitive, cât și cu cele negative. Culoarea roșie are cea mai mare lungime de undă. Atunci când o persoană privește mai multe obiecte situate la aceeași distanţă, ochiul uman percepe ca fiind mai aproape obiectul de culoare roșie. La nivelul organismului, culoarea roșie poate declanșa răspunsul ,,luptă sau fugi” și poate determina creșterea alurii ventriculare atunci când este privită.

Albastrul este o culoare asociată cu inteligenţa și comunicarea. În funcţie de nuanţă, un albastru mai deschis poate genera o stare de calm, în timp ce o nuanţă mai închisă poate ajuta la orânduirea gândurilor. 

Galbenul este culoarea cu cel mai mare impact psihologic. Aceasta poate determina emoţii contrare, de la stare de optimism și creșterea încrederii până la stare de instabilitate emoţională sau anxietate.

Culoarea verde este culoarea echilibrului. Privind această culoare, putem experimenta o stare de odihnă și armonie. Aflaţi într-un mediu în care este prezentă culoarea verde, creierul o poate asocia cu prezenţa apei, a naturii, conferind sentimentul de siguranţă. 

Movul este culoarea asociată cu lucrurile spirituale, regalitatea. Rozul este o culoare asociată cu feminitatea și puterea.

Semnificația simbolică a culorilor conține elemente universal-umane, dar și trăsături ce fac diferența, conotații de ordin cultural-religios. Puterea de simbolizare a culorilor este destul de mare, întrucât culorile pot fi asociate, în diferite părți ale lumii, elementelor primordiale, dimensiunii spațio-temporale.

Simbolistica culorilor rămâne una dintre puterile universului cromatic.

Astăzi este posibilă producerea oricărei nuanțe imaginabile sau măcar percepute de ochiul omenesc. Progresele înregistrate de știință, în ultimul secol, au făcut posibil acest lucru. Lumea modernã este inseparabilã de culoare, care este prezentã în detaliile existenței cotidiene, de la obiectele colorate, la arhitectură, de la ambianța parcurilor și strãzilor, la interioarele de lucru.

Un lucru este cert: „tot ceea ce este viu, aspiră la culoare” și prin culoare, simțim viața. 

Redactor: Evelina Diaconescu

Fotograf: Maryam Hribat