Farmacia bântuită din New Orleans

În Istoria Galenică a Statelor Unite un punct de cotitură a fost marcat prin deschiderea primei farmacii sub licență de către Louis J. Dufilho, în New Orleans, Statul Louisiana. Louis Dufilho s-a născut în 1788 în Franța și undeva între 1800-1804 a emigrat împreună cu familia lui din țara natală în Statele Unite. A absolvit cursurile Colegiului de Farmacie din Paris și la întoarcerea lui în statul Louisiana a fondat alături de fratele său o farmacie pe Strada Chartres, numărul 63. Înainte de anul 1804, orice persoană care aplica pentru o ucenicie de șase luni putea ca urmare a pregătirii sale, în mod evident insuficiente, să comercializeze propriile poțiuni și concocturi imaginative, fară a respecta doze terapeutice, reglementări profesionale sau baze științifice. Guvernator la acel moment, Clairbone introducea o lege care obliga candidații, care doreau să își exercite profesia, să treacă printr-o examinare orală de trei ore în fața unei comisii de specialiști reputați din domeniul sănătății. Louis Dufilho a fost cel dintâi farmacist astfel confirmat în 1816, dar și primul farmacist licențiat în SUA, ceea ce i-a permis să înființeze în 1823 o farmacie condusă pe principii etice și medicale adecvate dovedite, o noutate prin existența ei în America.

Louis Dufilho ridica pe Chartres Street în 1822 o casă Creole, stil arhitectural caracteristic orașului New Orleans cu arcade mari, curți spațioase, pereți groși din cărămidă și balcoane de oțel ce urma să devină sediul spițeriei. Incinta avea să includă atât un magazin de unelte cu un aparat de dispensat sucuri răcoritoare pentru facilitarea administrării diferitelor forme farmaceutice orale, cât și un oficiu poștal. Datorită caracterului practic și al multiplelor servicii oferite, popularitatea locației creștea din ce în ce mai mult printre riverani, inclusiv profitul și renumele farmaciei. În intimitatea acestei construcții, Dufilho a desfășurat o activitate comercială și magistrală intensă, dar mai ales experimentală în tot ceea ce a privit medicamentele noi și cu eficiență ridicată. Cercetările lui s-au concentrat asupra folosirii chininei în combaterea epidemiei de febră galbenă care curprinsese New Orleans-ul. Printre victimele decedate s-a numărat și fratele lui Dufilho. În 1855, Louis Dufilho vindea afacerea cuplului Dupas și se îmbarca pe vas către Franța, părăsind rodul și locul muncii lui de mai mult de 30 de ani. Acel moment marca sfârșitul unei frumoase perioade de prosperitate și etică farmaceutică pe Chartres Street nr 514.

Doctorul James Joseph Dupas și soția lui Fleitas Celestine Dupas cumpărau drogheria în schimbul unei sume de 18.000$ și îl înlocuiau pe bătrânul Louis Dufilho. Odată cu noul patronaj, reputația farmaciei începuse să aibă de suferit și să se afle într-un declin iremediabil. Zvonurile care circulau în Cartierul Francez povesteau despre cum medicul Dupas era implicat în experiențe farmacologice imorale și crude care ar fi presupus amestecarea de tonice fără efect terapeutic vizibil sau introducerea în prescripții a unor ingrediente provocatoare de dependență precum cocaina sau heroina. Mai mult de atât, bârfele relatau cum acesta utiliza în practica sa ritualuri voodoo și realiza manevre chirurgicale cu burghie ascuțite, foarfeci și bisturie. Legenda urbană pretinde că doctorul ar fi întrepins experimente pe femei sclave însărcinate, folosind droguri necunoscute cu origine în riturile voodoo sau otrăvuri. Mai mult de atât, există mărturii ale vecinilor care descriau cum pacienții intrau în casă, dar eșuau să o părăsească. După aproape un deceniu de experiențe inumane, Dupas murea în urma complicațiilor cauzate de sifilis. Crimele sale au fost confirmate după dezgroparea, în curtea din spatele incintei, a rămășițelor pacienților dispăruți.

După anul 1875 casa a aparținut succesiv mai multor proprietari până când a fost achiziționată de către primarul Robert Maestri care a donat-o orașului New Orleans. În 1950, clădirea a fost reamenajată și conservată într-un muzeu care reda în mod fidel spițeria de secol XIX a farmacistului Dufilho. Și astăzi sunt expuse mojarele cu pistiluri, sticlele de reactiv, recipientele și vasele cu etichete conținând printre altele și lipitori. De altfel, mobilierul de mahon și vitrinele ascund medicamente magistrale, ierburi medicinale, pulberi de proveniență voodoo, instrumente și unguente. Numit The New Orleans Pharmacy Museum, muzeul este deschis vizitatorilor cinci zile pe săptămână de la 10 la 16. Oficial, scopul atracției este cel de a informa turiștii asupra istoriei farmacologiei și orașului New Orleans.

 Întâmplările sinistre din acel spatiu încă persistă în memoria colectivă urbană, iar convingerea locală este aceea că muzeul farmaciei este bântuit de doi copii, posibil ai farmacistului Dufilho, și de doctorul Dupas. Cea mai prezentă apariție ar fi fantoma maleficului sau nebunului medic. Imaginea fantomatică a unui bărbat grăsuț și scund, de vârstă mijlocie înaintată, cu o mustață ar fi fost zărită umblând prin camere. Cu jobenul pe cap și purtând un halat alb peste un costum maroniu, spiritul ar fi fost văzut pe scara curbă care face legătura între spatele magazinului și cel de-al doilea etaj. Manifestările atribuite fantomei sunt deschiderea dulapurilor, aruncarea cărților de pe rafturi, mutarea obiectelor, încuierea-descuierea închizătorilor și activarea alarmei anti-furt.

Redactor: Victor Pierre Ormeneanu