Primul episod din SSFB Podcast abordează problematica cancerului de sân și cancerului de col uterin. Pe invitata noastră, Dr. Elena Ramezani, medic specialist Obstetrică-Ginecologie, o puteți găsi pe Instagram sub handle-ul @dr.elenaramezani sau pe pagina de Facebook a clinicii Carol Med Center. Podcast-ul este disponibil pe canalul nostru de YouTube SSFBucurești și pe cel de Spotify SSFB Podcast. Daca ai un impediment auditiv sau pur și simplu ești genul de persoană care preferă să citească, nu îți face griji, nu te-am uitat! Găsești mai jos transcriptul SSFB Podcast #1.

Sarah Ramezani: Bună! Suntem aici la primul SSFB Podcast împreună cu Dr. Elena Ramezani, medic specialist Obstetrică-Ginecologie, unde vom discuta despre un subiect dificil și anume o boală pe care mulți o privesc chiar și în ziua de astăzi ca pe o sentință la moarte, cancerul. Că să răspundem la prima întrebare care probabil v-a venit în minte când ne-ați auzit numele, este într-adevăr vorba despre mama mea, fapt ce cred că va aduce un plus valoare acestui episod din podcast. Mă gândesc că mulți dintre ascultători și-au dorit o discuție puțin mai relaxata pe o tema atât de delicată.

Dr. Elena Ramezani: Bună ziua, bine v-am găsit și vă mulțumesc pentru invitație! Aștept cu drag întrebările voastre.

Sarah: Dacă este ok pentru tine, aș începe cu cancerul de col uterin. Prima întrebare ar fi de ce este atât de adus în discuție acest tip de cancer? Parcă auzim de el la tot pasul. Și ce presupune screening-ul pentru cancerul de col uterin?

Dr. Ramezani: Sigur! Este atât de important acest subiect pentru că un procent foarte mare de femei din România mor anual din cauza cancerului de col. Se întâmplă ca acest cancer să fie pe locul întăi în ceea ce privește mortalitatea în rândul cancerelor la femei. De asemenea, acest tip de cancer reprezintă al doilea motiv de mortalitate la femeile din întreaga lume, în special femeile cu vârstă de peste 45 de ani. Acest cancer evoluează în decursul mai multor ani, începe cu inflamații la nivelul colului și al vaginului, care evoluează apoi spre anomalii celulare, leziuni precanceroase și, în cele din urmă, se dezvoltă cancerul de col. Formele agresive se întâlnesc la tinere, acestea având țesuturi cu o rată de creștere mai mare ce duce spre o evoluție nefiresc de rapidă. Screening-ul începe de la vârsta de 21 de ani și se încheie la vârsta de 65 de ani, dar în afara acestei perioade orice leziune la nivelul colului trebuie verificată printr-un test Babeș-Papaniculau.

Sarah: Ce relevanță are testul Babeș-Papaniculau?

Dr. Ramezani: Este un test foarte cunoscut, dar foarte puțini știu ce reprezintă. Multe femei au frica că ar fi invaziv și dureros, evită să îl facă de jena sau din alte motive. Acesta este testul care îți poate salva viața deoarece este minim invaziv, iar costurile sunt foarte reduse. Este un test citologic ce depistează anomaliile celulare, astfel încât cancerul este depistat într-o fază incipientă în care tratamentul este foarte eficient.

Sarah: Cât de des ar trebui să facem acest test?

Dr. Ramezani: Se face anual, iar daca două teste au ieșit negative poate fi făcut din trei în trei ani.

Sarah: Cine este cel mai predispus la cancerul de col uterin? Presupun că în special bărbații (râde). Sau mai degrabă, care sunt factorii de risc pentru acest tip de cancer?

Dr. Ramezani: Cred că femeile au o pată pe bărbați în ceea ce privește cancerul de col uterin (râde). Sunt factorii generali, puși la colț mereu atunci când vine vorba de cancer, cum ar fi fumatul, istoricul familial de cancer, infecția cu HIV sau alte boli ce scad eficiența sistemului imun, și factorii specifici, ca și sarcinile multiple, partenerii sexuali multiplii, contraceptivele orale ce determină uscăciune la nivelul colului, infecțiile cu transmitere sexuală, de exemplu Herpes genital și Chlamydia, și istoricul de alte boli cu transmitere sexuala, spre exemplu HPV .

Sarah: Ce ne poți spune despre ultimul virus menționat, virusul HPV?

Dr. Ramezani: Acest virus este foarte răspândit în populație, se estimează că un procent de peste 60% sunt infectați. Prezintă un număr foarte mare de tulpini, peste 100, unele au risc scăzut de a dezvolta un cancer, iar altele un risc intermediar sau crescut. Tulpinele cu risc scăzut dau condiloamele genitale, dar pot fi și ele implicate uneori în cancerul de col. Virusul infectează celulele, rămânând inactiv perioade lungi de timp pentru ca infecția să se manifeste în cazul scăderii imunității sau atunci când exista o infecție supraadăugată. Virusul nu distruge celula și astfel se poate elimina odată cu degenerarea ei. Din fericire, cei mai mulți dintre cei infectați elimina virusul fară tratament.

Sarah: Există simptome specifice acestui tip de cancer pe care le putem observa noi?

Dr. Ramezani: Modificările cervixului sunt deseori asimptomatice, de aceea controlul periodic este important pentru depistarea la timp a cancerului. Pot apărea simptome ca dureri la contactul sexual, sângerări vaginale spontane sau după un contact sexual, de asemenea pot fi sângerări după inserarea diafragmei sau după spălaturi vaginale sau doar o secreție anormală. Atunci când cancerul avansează, datorită invaziei locale, pot apărea și dureri pelvine cu iradiere în membrele inferioare, sângerare anormală urmată de anemie, scăderi în greutate și fistule vaginale cu eliminare de urină și fecale prin vagin, care dau un miros fetid al secreției vaginale.

Sarah: Acum că am aflat și simptomele, ai putea să ne spui care este cea mai importantă metodă de prevenție pentru acest tip de cancer?

Dr. Ramezani: Cea mai importantă metodă de prevenție este vaccinarea. Riscul de infectare cu HPV, implicat în 99% din cazurile de cancer cervical, este de 75-90%. Fiecare partener intră într-o relație cu bagajul propriei experiențe, plus cel al foștilor parteneri și îl pune la comun cu bagajul actualului partener, plus al foștilor și iată cum se ajunge la acest procent de 90%. Prezervativul ajută, dar nu 100% pentru că virusul se poate lua și de pe piele. De asemenea, acest virus poate trăi în mediul extern, de exemplu pe o clanță sau pe un capac de WC, până la 6 luni. Și totuși, majoritatea femeilor infectate nu fac cancer de col. Un procent de doar 1-2% din populație are condiloame, 2-5% din femeile infectate au anomalii la testul Babeș-Papanicolau. Însă, datorită mortalității ridicate în rândul femeilor cu cancer de col, este indicată vaccinarea, care în unele țări a adus scăderea considerabilă mortalității.

Sarah: Pentru că ai menționat adineauri că există mai mult de 100 de tipuri de tulpini diferine, sunt pe piață și mai multe tipuri de vaccin specifice pentru aceste tulpini? Și ce presupune vaccinarea împotriva HPV?

Dr. Ramezani: În momentul în care specialiștii au văzut importanța implicării virusului în dezvoltarea unui cancer de col, au încercat să realizeze un vaccin și au apărut trei pe piață până în acest moment: Cervarixul, care conferă imunitate pentru tulpinile 16 și 18 cu risc oncologic înalt, Gardasil/Silgard, cu antigene pentru tulpinile 6, 11, 16 și 18, iar cel mai nou, Gardasil 9, cu protecție pentru 9 tulpini – 6, 11, 16, 18, 31, 33, 45, 52 și 58, tulpini care au fost alese datorită potențialului crescut de a determina atât cancere în zona genito-anală, cât și alte afecțiuni legate de HPV atât la femei, cât și la bărbați. Vaccinul se poate face după vârsta de 9 ani, cel mai indicat este ca persoanele de sex feminin să fie vaccinate la vârsta de 12 ani pentru a preveni cancerul de col.

Sarah: Am auzit că ai spus 12 ani. Este o vârstă standard la care trebuie făcut vaccinul? Sau când ar fi recomandat să fie administrat? Țin minte de exemplu când eram în școala generală că a avut loc o campanie și că părinții foarte multora dintre colegele mele au refuzat vaccinarea la momentul acela. Și voiam să te întreb și pe tine care crezi că a fost raționamentul din spatele acestei decizii? Crezi că a fost o chestiune de mentalitate de genul „Nu că fata mea e cuminte, nu are nevoie de așa ceva”?

Dr. Ramezani: Sigur, asta a fost o cauză pentru care vaccinul a fost refuzat. Însă exista și un curent în societate prin care oamenii erau împărțiți, dar în general împotriva vaccinului, părinții în mod special, pentru că auziseră zvonuri cum că vaccinarea ar fi periculoasă pentru copii lor. Se recomandă vaccinarea între 9 și 26 de ani pentru că în perioada 9-15 ani se obține un răspuns imun crescut, iar între 15 și 26 de ani prin activitatea sexuală crește riscul de a contacta infecția. Se pot vaccina și persoanele deja infectate pentru că le conferă protecție pentru alte tulpini și face ca riscul de a evolua într-un cancer să scadă prin activarea unui răspuns imun specific eficient. Se fac trei rapeluri, a doua doză la 2 luni, iar a treia doză la 6 luni de la prima administrare.

Sarah: Care este cea mai eficientă testare pentru cancerul de col uterin sau a prezenței virusului HPV în organism?

Dr. Ramezani: Cea mai eficienta metoda rămâne examenul citologic Babeș-Papanicolau. Dacă apar modificări celulare la acest examen se completează cu genotipare virală HPV. Genotiparea virală HPV ca screening se recomandă după vârstă de 30 de ani, pentru că se considera că până la această vârstă există posibilitatea de a elimina virusul, așa cum v-am explicat. După 30 de ani, la intervale de 5 ani se face screening-ul pentru HPV. Dacă examenul ginecologic și rezultatul testului Papanicolau arată leziuni ce pot fi suspecte, se va avea în vedere colposcopia cu sau fară diopsie țintită.

Sarah: Dacă care pacientul a primit deja vaccinul HPV, este necesar ca acesta să mai repete testul Babeș-Papanicolau?

Dr. Ramezani: Da, este necesar pentru că în această situație pot interveni alți factori care să ducă la un cancer de col. De aceea screening-ul se face la fel ca la femeile nevaccinate.

Sarah: Ce sunt verucile genitale și ce legătură au cu acest virus ?

Dr. Ramezani: Verucile genitale sau condiloamele sunt o altă formă a de maniferstare a infecției cu HPV, și în cazul acestora sunt afectați și bărbații. Sunt excrescențe cărnose, rozalii sau maronii cu suprafață netedă. Pot provoca dureri și mâncărimi, dar de obicei sunt doar inestetice, afectând viața sexuală și libidoul.

Sarah: Cum se pot răspândi verucile? Și cum ne putem feri de acestea?

Dr. Ramezani: Verucile se răspândesc prin contactul cu secrețiile infectate. În 40-50% din cazuri regresează spontan, iar infecția poate fi prevenită prin igienă locală, evitarea relațiilor sexuale atunci când există leziuni, folosirea prezervativului și bineînțeles vaccinarea.

Sarah: Cam acestea au fost întrebările noastre despre cancerul de col uterin și acum aș propune să trecem la a doua parte a discuției, și anume cancerul de sân. Te-aș ruga să ne introduci puțin în context: Ce reprezintă acesta și de ce este o condiție atât de înfricoșătoare?

Dr. Ramezani: Cancerul de sân este o boală care sperie în mod special femeile datorită potențialul mutilant al tratamentului, care înainte implica extirparea sânului, a mușchiului pectoral și a ganglionilor axilari. Nici reconstrucția sânului nu era atât de avansată ca astăzi, iar aceste lucruri au rămas în conștiința publicului. Dar, metodele s-au schimbat, se încearcă să se scoată doar minimul necesar, folosind mai mult chimioterapia și radioterapia în limitarea și vindecarea bolii. De asemenea, efortul de a educa femeile și screening-ul au făcut că numărul de femei care ajung la timp la medic să crească.

Sarah: Știu că de multe ori dacă exita un caz în familie, restul membrilor sunt în stare de alertă în ceea ce privește boala. Este predispoziția genetică un factor important în dezvoltarea cancerului de sân? Și ce alți factori mai contribuie la apariția acestuia?

Dr. Ramezani: Este adevărat, factorul genetic este foarte important. Aproape 10-15% din cancerele de sân sunt ereditare și sunt cauzate de mutații genetice care se transmit de la părinte la copil. Acest lucru va face că vârsta la care apare cancerul mamar la copil să scadă. Este în principal un cancer al femeii mature, dar apare și la bărbați și este chiar mai agresiv. Genele implicate în cancerul de sân sunt BRCA1 și BRCA2 implicate în repararea ADN-ului deteriorat. Alți factori implicați ar fi, după cum bine știm, fumatul, consumul de alcool, obezitatea, traumatismele la nivelul sânului, hiperestrogenismul, contracepția orală combinată, terapia hormonală la menopauză, expunerea la radiații, prima menstruație la o vârstă precoce, apariția menopauzei la o vârstă înaintată și nașterea primului copil la o vârstă înaintată. Alăptarea în schimb, este un factor de protecție.

Sarah: Ce implică depistarea precoce în acest tip de cancer?

Dr. Ramezani: Evident, depistarea precoce este de preferat, prognosticul fiind mai bun după tratament. Când tumora este mică și neinvadanta, tratamentul chirurgical e minim cu excizia doar a tumorii, deci mult mai puțin mutilant.

Sarah: Care este categoria de vârstă cea mai expusă la risc? Cu ce este de folos screening-ul pentru cancerul de sân și cât de frecvent ar trebui efectuată testarea?

Dr. Ramezani: Screening-ul pentru cancerul de sân vizează femeile între 50 și 69 de ani, la care incidența cancerului este mai mare. Screening-ul constă în efectuarea unei mamografii la fiecare 2 ani. Femeile cu riscul crescut de cancer în schimb, au un screening individualizat prin care controlul se face ecografic până la 40 de ani și apoi prin mamografie anual.

Sarah: Multe reviste, emisiuni ne îndeamnă să ne autoexaminăm sânii. Voiam să te întreb cum ar trebui să facem acest lucru? Și ce modificări ar trebui să urmărim?

Dr. Ramezani: Autoexaminarea începe prin observație, ar trebui să ne punem în fața unei oglinzi și să examinăm cu atenție conturul sânilor, aspectul pielii, aspectul mamelonului, să evidențiem dacă sunt modificări de culoare, de formă, aspect de coajă de portocală, invaginări ale mamelonului sau alte leziuni. Sânul este examinat minuțios, împărțit în 5 candrane plus axila. Este mai bine să se facă palparea după duș pe sânul dat cu cremă, pentru că mâna să nu întâmpine nici o rezistență. Se face cu mâna cu degetele lipite, se începe cu cadranele externe, superior și inferior, apoi cadranele interne și, în cele din urmă, mamelonul. Lăsăm la sfârșit axila, dar nu uităm de ea. De asemenea, palparea se face în trei poziții: o dată cu mâna pe lângă corp, alta dată cu mâna ridicată și, a treia, poziție cu mâna în șold, pentru a contracta mușchiul pectoral.

Sarah: Ce reprezintă apariția unui nodul? E un semn major că sănătatea noastră este în pericol? E automat vorba despre ceva grav?

Dr. Ramezani: Dacă nodulul apare la adolescente sau la tinere până în 30 de ani, de obicei este benign, desigur asta nu exclude un control medical și o ecografie mamară care să confirme caracterul benign al nodulului. Dacă apare după 40 de ani, atunci riscul de a fi malign este mai mare și examenul ecografic trebuie completat și cu o mamografie.

Sarah: Ne putem considera în siguranță dacă nu constatăm nici o modificare în cadrul autopalparii? Mai este nevoie să ne prezentăm la medic?

Dr. Ramezani: 1 din 8 femei va dezvolta un cancer de sân în cursul vieții. Deci sexul feminin este un factor de risc. Autopalparea este de ajutor în selectarea cazurilor, dar unele leziuni pot fi de mici dimensiuni și să nu fie observate la palpare. În cazul sânilor mai mari și denși, riscul de a greși este și mai mare, deci nu putem fi 100% în siguranță. Orice modificare la nivelul pielii, dureri persistente, apariția unei secreții seroase sau serosangvinolente ar trebui investigată amănunțit.

Sarah: Aș mai vrea să îți pun o întrebare legată de un caz ce a circulat mult în presă deoarece este vorba despre o vedetă de la Hollywood și anume, Angelina Jolie. Știu că ea a constatat în urma unor testări genetice că ar avea o predispoziție pentru cancerul de sân și, deși nu prezenta nici un simptom sau nu se instalase cancerul, ea a luat decizia oarecum șocantă pentru restul lumii să își amputeze ambii sâni. Cred că a surprins mult și din perspectiva faptului că este actriță și deci face parte dintr-o categorie pentru care contează foarte mult aspectul fizic. Tu ce părere ai despre această decizie?

Dr. Ramezani: Este adevărat, e o reacție exagerată, dar dacă stresul pentru ea era atât de mare, este o alegere proprie și fiecare are dreptul să acționeze așa cum crede. Mai ales că datorită chirurgiei plastice nu mai este o problemă aspectul sânilor. Acum sunt progrese foarte mari pe partea de reconstrucție a sânului și chirurgii plasticieni fac o treabă foarte bună.

Sarah: Cam acestea au fost întrebările noastre pe ziua de astăzi, mulțumesc mult că ai intrat alături de noi! Vă mulțumim mult și vouă pentru audiție și vă uram o zi plăcuta!