Povestea mea cu voluntariatul a început acum mulți ani, pe vremea când eram clasa a 9-a, iar pe perioada liceului am cochetat cu diferite ONG-uri și diverse activități în cadrul acestora. Mi-a surâs ideea de a face parte dintr-o organizație studențească cu mult înainte de a ajunge la facultate și, cu siguranță, nu aveam de gând să ratez această minunată șansă de a mă înscrie cu prima ocazie. Așa că, zis și făcut. M-am înscris, m-am numărat printre voluntarii selecționați și… am trecut la treabă. Inițial, nu am pornit cu gândul să fac parte dintr-un departament anume – tot ce-mi doream era să mă implic în cât mai multe proiecte, să descopăr cât mai multe lucruri noi și, desigur, să mă dezvolt prin intermediul acestora.
Probabil nu mică mi-a fost mirarea când m-am “trezit” cu dorința de a face parte din echipa de PR – daca istoria mea cu voluntariatul este una lungă, ei bine, istoria mea cu creativitatea și, implicit, cea cu scrisul, este cu mult, mult mai veche. Acum, în cel de-al 3-lea an de voluntariat în care fac parte din echipa de PR, m-am decis că este momentul să fac ceva mai mult, să contribui așa cum știu mai bine. Când am auzit că va fi ales un Asistent în Publicații a fost ca și cum mi s-a aprins un beculeț deasupra mea și acesta era momentul pe care parcă îl așteptam din totdeauna. Ca și cum tot ce făcusem până în acel moment, m-a ghidat spre punctul actual.
pHarma Student a reprezentat pentru mine un punct de plecare – a fost, să zic așa, trigger-ul de care aveam nevoie, pentru că sunt ferm convinsă de faptul că acesta va fi doar începutul. Să lucrez cu adevărat la realizarea unei reviste, să văd ce înseamnă să faci tot posibilul să bifezi toate “căsuțele” de pe listă, ba, chiar mai mult, să adaugi și alte puncte pe parcurs, a fost… minunat. Cred că lucrul cel mai important pe care l-am învățat și cel pe care ar trebui să-l avem toți în vedere, este următorul: nimic nu este întâmplător – fiecare lucru se întâmplă cu un scop, fiecare “căsuță” pe care o bifezi pe lista ta unică și personală este menită să te contureze să devii omul de peste ani, chiar dacă, poate, nu a fost “bifată” sau “realizată” în modul în care ți-ai închipui inițial.
P.S.: de fapt, sunt două lucruri pe care le-am învățat, iar cel de-al doilea este acesta: NU renunța! Dacă îți dorești ceva cu adevărat, indiferent cât de imposibil pare, fă astfel încât să reușești să îl îndeplinești – chiar dacă vor fi persoane în jurul tău care vor spune că nu ai nicio șansă, gandește-te de ce ai început. Păstrează-ți acel entuziasm inițial. Chiar dacă se mai pierde pe parcurs, când ți se închide o ușă în față, o alta se deschide și tot așa, așa că: reaprinde flacăra de câte ori este nevoie, până nu se va mai stinge niciodată! 🧚🏻♀
Dragomirescu Beatrice-Andreea – Studentă în anul III
E foarte tare să ajuți la realizarea a ceva. De asta aleg eu constant să fiu voluntar, din dorința de a fi implicat și de a face ceva bun.
Proiectul ”Prescrie un zambet! :)” a fost pentru mine o alegere norocoasă. Am văzut anunțul și am vrut să fiu parte din ce se prezenta acolo. Prea puțin știam atunci ce urma să fac, fiind în primul semestru al anului întâi nu prea vedeam diferența dintre un asistent și un voluntar. M-am înscris ca un voluntar oarecare, dorind doar să fac ceva frumos și, eventual, dorința mi-a devenit realitate. Toată implicarea mea a fost într-adevăr frumoasă, superbă, am învățat multe despre cei din jur și despre mine. Am mai cunoscut și oameni minunați pe deasupra, care au amplificat fiecare bucurie. Cred că mi-a intrat la suflet acest proiect, e vesel și chiar aduce zâmbete, mai multe decât m-aș fi așteptat. De fapt, totul a fost mai mult decât m-aș fi așteptat, am ieșit mai câștigată decât credeam că se poate.
E tare să fii voluntar, recomand și abia aștept urmatorul meu proiect! 💚
Brezeanu Ana-Maria – Studentă în anul I