Vara…
Sunt, cu siguranță, multe emoții și trăiri cuprinse în acest simplu cuvânt, căci vara, aparent scurtă, înglobează un cumul de evenimente pentru studenții de pretutindeni, pornind de la nelipsita sesiune, desigur și culminând cu nopțile petrecute alături de oameni dragi în moduri cât mai unice posibil.
Așa cum probabil vă așteptați, studenții farmaciști nu se exclud nici ei de la regula amintită puțin mai sus, însă ei aleg să își petreacă zilele de vară într-un mod puțin diferit. Cum? Ei bine, simplu: implicându-se în diferitele activități de voluntariat.
De-a lungul verii, omuleții SSFB nu se îndepărtează de voluntariat ba, din contră, parcă relaxarea ce vine o dată cu finalul unei sesiuni interminabile și a unui an universitar plin, îi încarcă pe aceștia cu o putere imensă de muncă și o dorință foarte mare de implicare.
Astfel, vrem să vă prezentăm care sunt omuleții verzi pe care putem să îi numim „voluntarii verii”, omuleți ce s-au remarcat prin mânuțele neobosite pe care ni le-au dăruit, pentru a ne ajuta să realizăm o vară exemplară, plină de energie și voie bună, aducând, la pachet, nelipsitele zâmbete 💚☀️
În urma participării în Școala de Vară, am rămas cu: câteva informații despre logistică și IT, mi-am dezvoltat partea artistică și mi-am dus imaginația la exteme pentru „explorarea” noastră, am învățat să ascult, dar să îmi exprim și eu ideile, să am răbdare, să îmi păstrez calmul și să lucrez în echipă foarte unit. Am învățat să ajut mai mult și cel mai important, am învățat să iubesc voluntariatul și să îl practic din ce în ce mai mult! Mă simt norocoasă că am făcut parte din echipa omuleților portocalii de data aceasta, pentru că lângă ei m-am descoperit pe mine, m-am dezvoltat personal și profesional, am crescut împreună timp de aproape jumătate de an și am rămas ca o mică familie ce tânjește cu dor după acele zile de neuitat! – Evelina Diaconescu
Dacă ar fi să mă gândesc la experiența SEP de vara asta aș putea spune, pe scurt, că a meritat din plin. Am făcut practică timp de câteva zile la Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu”, unde am descoperit ce înseamnă să fii farmacist de spital si unde am trăit pentru câteva minute atmosfera unui spital de urgență, ceva ce te deprimă atunci când auzi plânsetele de durere ale copiilor, dar te și mobilizează să îți dai silința pentru a le face un leac de suferință.Am avut ocazia să cunosc neașteptat de multă lume, am format noi prietenii, atât cu SEP-erii, cât și cu studenții români și am acumulat o grămada de amintiri (un exemplu notabil este acela în care am trăit pe viu „Dl Goe” în SEP Weekend😂 – ceva ce nu se uită, dar mă face să râd întotdeauna). Colectivul de organizare și-a făcut foarte bine treaba și îi super apreciez pe toți voluntarii alături de care am fost în săptămânile proiectului.Îmi pare super bine că am ales să îmi ies din zona de confort și că m-am înscris ca voluntar!😍💚🌍 – Andreea Cioceanu
Inițial am luat InterPractis+ ca pe o provocare. În cele din urmă mi-am dat seama că de fapt era vorba despre curiozitatea de a vedea un proiect din interior, dintr-o altă perspectivă, alta decât cea de voluntar. Voiam să văd cum e sa organizezi un proiect și care sunt mai exact etapele de creștere ale acestuia. Am ales acest proiect din dorința de a cunoaște oameni noi și de a lucra cu ei.Nu pot spune că a fost obositor, dar la un moment dat am fost copleșită de emoții. Emoțiile au apărut când proiectul începuse să prindă contur. Așteptam cu nerăbdare să le văd reacția celor ce urmau să fie implicați în proiect, după fiecare seară socială.Am ajuns la concluzia că, atunci când organizezi un proiect ai cu totul altfel de emoții. Diferența e ca din postura de asistent aștepți să vezi cum decurge, iar când ești voluntar, aștepți să vezi ce urmează. În urma acestui proiect am dobândit prietenii noi și amintiri de neuitat și mi-am îmbunătățit spiritul de lucru în echipă și abilitățile de comunicare. – Gabriela Manole
