Pentru că avem mulți omuleți verzi foarte implicați și uneori ne este greu să alegem un singur voluntar al lunii, în luna Noiembrie, am decis că doi spiriduși merită premiați. Așa că, vă invităm să aflați povestea celui de-al doilea Voluntar al lunii Noiembrie, și anume, povestea de voluntariat a Andreei Verde.

Nu am crezut că o să fie atât de greu să scriu un articol despre mine, însă, aflată în fața faptului împlinit am constatat acest lucru. Iar provocarea devine și mai mare în momentul în care trebuie să așterni câteva rânduri despre ceea ce îți place să faci cel mai mult, despre ceea ce te definește, ceea ce este indispensabil pentru tine, despre VOLUNTARIAT. Astfel că, aș vrea să redau toată frumusețea și complexitatea acestui cuvânt și să vă dezvălui lungul drum și transformarea voluntarului neștiutor într-un voluntar activ, implicat.

Călătoria mea a început în primul semestru de facultate al anului I. M-am înscris în această asociație din curiozitate, până atunci neavând niciun contact cu voluntariatul, dar mereu dornică să ajut și să-mi fac prieteni noi, am hotărât că acesta este locul perfect pentru mine.

Dar, cum orice început este destul de dificil, nu m-am implicat atat de mult în primul an,  însă am reușit să fur pe cât de mult am putut din entuziasmul și energia celorlalți voluntari. Fiind o persoană ambițioasă de fel, am decis că trebuie să mă implic mai mult, că trebuie să uit de timiditate, de frica de nou sau de veșnicul ,,Nu am timp…”, învățând că există timp pentru orice dacă îți dorești cu adevărat, iar apoi tot ce a urmat a fost o explozie de voluntariat. Am depășit aceste obstacole puse chiar de mine, iar unde era un proiect și era nevoie de ajutor, de idei, eram și eu. Am acceptat fiecare provocare și am fost mereu dornică să învăț, iar asta, cred eu, a reprezentat cel mai mare atuu al meu.

Astfel, mi-am depășit propriile limite, mi-am însușit o grămadă de aptitudini, dezvoltându-mă atât pe plan personal, dar și profesional, am învățat să fiu mult mai responsabilă și mai organizată, să-mi împart timpul între aceste activități și să nu neglijez familia, facultatea sau prietenii. De asemenea, un lucru important de menționat, pe care l-am dobândit în urma voluntariatului, este reprezentat de integrarea cu succes în familia SSFB. Familie? Da, familie, și o familie mare, plină de oameni frumoși, entuziaști ce te ajută să-ți găsești echilibrul, ce îți împart, oricând ai nevoie, o doză mare de motivație; o familie în care bucuria și entuziasmul sunt la odinea zilei.

Pentru mine, voluntariatul reprezintă armonia perfectă între dăruire, pasiune, bucuria de a dărui, de a aduce zâmbete pe fața celor de lângă tine, muncă în echipă și dorința puternică de schimbare, sau mai simplu spus: un mod de a trăi.

 

Andreea Verde – studentă în anul III